forme de relief abstracte – Dana Banu

din cer dacă priveşti atent poţi observa oameni cu sufertaşe goale
stând la cozi uriaşe pentru supa lor zilnică
ei îşi spun mai mereu poeţi poartă haine prea mici
şi pantofi roşii care strălucesc până departe
în raniţele lor mai întotdeauna găseşti bucata de pâine uscată a călătorului
o cană pentru apa fântânilor săpate mereu la marginea drumului
în plină secetă
nişte frunze uscate de laur şi un capăt de aţă
pe care îl înnoadă mereu cu trudă pentru buna lor aducere aminte
oamenii ăştia nu au hotar umbră şi teamă
în patria lor orbul vede surdul aude şi felinarele strălucesc în după-amieze fierbinţi
au tot felul de obiecte zburătoare neidentificate prin buzunar
de multe ori se confundă cu ele
atunci inventează cercuri pătrate ape liliachii şi munţi albaştri
poartă joben şi tenişi au batiste fine de olandă
şi trei iepuri dansează graţios în faţa lor
când trec în lungi convoaie spre lună
zâmbetul indiferent al lumii le aşează mereu pe frunte coroană de spini
străluceşte sângele rănile dor
ei spun că ăsta e simbolul vieţii şi râd mulţumiţi
noaptea ridică cetăţi pentru soare
ziua se încălzesc la lumina unei luni perfecte
se recunosc între ei şi la masa lor e mereu sărbătoare
îşi dau mai mereu la schimb viaţa reală pentru câțiva prieteni
şi-un kilogram de izmă creaţă
la primul cântec de cuc rămân singuri şi fără prihană
ca şi cum toate astea nu ar fi îndeajuns
când mor oamenii le ridică statui cu ochi de diamant şi rubine
vin atunci porumbeii să doarmă fericiţi pe umerii lor
din cer dacă priveşti ai să vezi mai mereu
oameni ca nişte forme de relief abstracte strălucind în deşert
ei sunt poeţii boemi ai flăcării
ce va pustii într-una din zilele nicicând întâmplate nimicul
*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-Bo