Păşune cu stele – Petre Anghel

Primăvara şi toamna
Îl însoţeam pe bunicul patern
La plug,
Avea nevoie să ţină cineva caii
Când trăgea prima brazdă.
Bunica era bună la suflet,
Dar avea principii,
Zicea că omu (adică bărbatul)
Să de ocupe cu de-ale câmpului
Şi ea, fomeia, cu de-ale casei.

Dar nici eu nu eram fietecine,
Că devenisem căţălandru
Şi puneam condiţii.
Merg, ziceam, dar nu ţin eu caii
De căpăstru,
Îi ţii matale,
Iar eu ţin de coarnele plugului,
Şi după ce tragem prima brazdă,
Eu şed la căruţă
Şi mă uit după nori
Şi după popândăi,
Iar matale îşi vezi de arat.

Pâmântul răscolit
Îmi acoperea picioarele până la gleznă,
Nu amândouă odată,
Ci în ritmul etern al
Cailor zei:
Un pas, o moarte,
Alt pas, o înviere.

Pe atunci nu se inventaseră mormintele
Şi mama îmi îngrijea o livadă
În cer.

*
Citiţi traducerea în franceză:

http://wp.me/p1pjp4-AN

Anunțuri

One response to “Păşune cu stele – Petre Anghel

  1. Asta, parcă nu-i chiar poezie, dar mi-a plăcut, că mi-a adus aminte cum făceam eu cu buncu.. Eu mergeam călare pe calu care era înhămat înaintea boiilor. Bunicu ținea de plug și dirija boii cu frișca. Eh, amintiri.
    mult mai dedemult.
    Ion, dila Hoinari…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s