Monthly Archives: Decembrie 2014

Biblia singurătăţii – Luminiţa Amarie

Era o inimă târzie care îi bătea
Trupul lui era singur
Mâinile îi tremurau
În piept îi creşteau lumânări albe;
Dacă ar fi ştiut că lacrima ei
De ceară va rămâne în argint
Dacă ar fi atins-o cu singura lui vină
Nimeni, niciodată, nu i-ar fi uitat numele –
Dar a iubit-o şi a rămas singurul el
Nu avea anii liniştii
Liniştea anilor nu o putea trăi
Pe străzile lumii un cântec
Îşi poartă braţele de fier
Licăr tomnatic al clipelor pustii
O ultimă iertare e cea din gura morţii
Când ştii că doar plecarea te mai vrea –
Fără lanţuri, fără monezi, fără cuvinte
Singur
E omul care a iubit –
El nu mai uită niciodată.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-AT

Păşune cu stele – Petre Anghel

Primăvara şi toamna
Îl însoţeam pe bunicul patern
La plug,
Avea nevoie să ţină cineva caii
Când trăgea prima brazdă.
Bunica era bună la suflet,
Dar avea principii,
Zicea că omu (adică bărbatul)
Să de ocupe cu de-ale câmpului
Şi ea, fomeia, cu de-ale casei.

Dar nici eu nu eram fietecine,
Că devenisem căţălandru
Şi puneam condiţii.
Merg, ziceam, dar nu ţin eu caii
De căpăstru,
Îi ţii matale,
Iar eu ţin de coarnele plugului,
Şi după ce tragem prima brazdă,
Eu şed la căruţă
Şi mă uit după nori
Şi după popândăi,
Iar matale îşi vezi de arat.

Pâmântul răscolit
Îmi acoperea picioarele până la gleznă,
Nu amândouă odată,
Ci în ritmul etern al
Cailor zei:
Un pas, o moarte,
Alt pas, o înviere.

Pe atunci nu se inventaseră mormintele
Şi mama îmi îngrijea o livadă
În cer.

*
Citiţi traducerea în franceză:

http://wp.me/p1pjp4-AN