Monthly Archives: Noiembrie 2014

lasă-mă să stau pe stânca asta veche – Doria Sisu Ploiesteanu

un dirijor ironic vine în fiecare zi
îmi urlă-n față aria pe care nu o cunoști
iar tu dai din picioare ca un copil răsfățat
ceri o acadea
apoi te retragi într-un colț
să nu-ți prindă jocul careva
râzi nespus de mult pe seama tuturor
of, de-aș înțelege minunea asta de prostie
care seacă puterea
e ciudat să închid eu lumina
să vină alt actor în locul meu
metaforele le-am pierdut prin buzunarele mele rupte
ți-am spus cine sunt și tu încă mă vrei
din viața aia următoare știu câte ceva
problema e că pantoful cel negru de lac e furat
lasă-mă să stau pe stânca asta veche
să mă tund cheală
să urlu în neștire către nimic, dar pentru mine
și apoi să mă întind peste pământ
să plâng, să plâng, să plâng
de fericire și de ceva anume
că te am așa de mult
dar mai ales să plâng pentru iubirea asta a mea în neștire
*
Citiți traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-AJ

Anunțuri

Moment cinegetic – Vladimir Streinu

 
Am scos din panoplie o veche carabină
Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete;
Voi împăia o piele în pod sau de perete
Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină
Totala-ngălbenire ce va să se arate,
Adusă-n blăni de șuie sălbătăciuni roșcate.
Dar n-apucai oțele a tinde prin frunzișe
Că fulgeră o fugă sub corni – cărămizie;
Pe dâmburi și muscele, de unde nu se știe,
Norod de vulpi aprinse, când drept și când piezișe,
Gonea – și ca tutunul, va trebui să spui că
O ginte mai măruntă din jder sau nevăstuică
Tălăzuia o mare de curgeri argiloasă.
Cuprins în îmbulzeala făpturilor de iască,
Privii cum seara urma le vrea să tăinuiască;
Și-atunci, din anotimpul prea galben de pucioasă,
Trăgându-mi la-ndemână o pungă de cu alice,
Ochii buimac în toamnă întunecimi complice,
Și-am slobozit din pușcă pe ceruri arzător
Un Orion și șapte-opt Cloști cu puii lor.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-AF