Monthly Archives: Noiembrie 2013

Cântec – Traian Furnea

Prea dulcea mea iubită de-atâta primăvară
Ca un beţiv oraşul stă rezemat de gară
Şi mor de râs acarii că-n vreme ce te-aştept
Înfipt pân-la plăsele port un cuţit în piept
Prea dulcea mea iubită de-atâta lună nouă
Eu sparg fereastra poştei c-un bulgăre de rouă
Şi mor de râs poştaşii că-n timp ce-aştept scrisori
Din carnea mea-şi iau zborul spre nicăieri cocori
Prea dulcea mea iubită de-atâta iarbă verde
Pe sub pământuri grele probabil mă vei pierde
Şi mor de râs eu însumi că-n albă zi de Paşti
Culcându-te cu alţii chiar tu o să mă naşti.
*
Cititi traducerea în francezà :
 http://wp.me/p1pjp4-Ac

poem – Sisu Ploiesteanu Doria

când bezna-ncinsă o străbați în noapte
când nucul cel bătrân în vis ți-apare
te-ncheagă-n umbre visele fugare
și-ai vrea să stai mai orb și mai tăcut
în urma ochilor ce te măsoară
precum o pradă viața îți rămâne
și nu un scut în care-ai vrea să fugi
ah, scări prea mari în praguri surde
ați așezat în fața-mi vorbe goale
și inima nu vrea să mai asculte
ea vrea să fie piatră și vântul s-o măsoare
ah, sâmburi cruzi pe tălpi sărutul crapă
un adevăr de omenie cântă
și sufletul golește trupul parcă
ar vrea să fie tot mai sec în mine
și rob cum sunt puterea mi-e proscrisă
mânia-n tăceri s-ascunde
ah, inimă de piatră-mi ești
mai stai puțin să-mi povestești
cum soarta cea vicleană stă la pândă
ori cum iubirea arde-n primăveri culese
și nu privi prin umărul acela
prea mult lăsat de pietrele-adunate
și calcă apăsat pe șerpii dinăuntrul vieții
să fii ce nu ești, dar nu a morții veste

*

Cititi traducerea în francezà :

http://wp.me/p1pjp4-A7

Umbra râului pe cer – Mircea Florin Şandru

Umbra râului pe cer, alunecând odată cu râul,
Umbra norilor pe pământ, peste câmpul verde
Şi câmpul lăsând el însuşi umbră pe apă,
Copacul în faţa ferestrei,
Tremurător, cu solzii lui verzi,
Lăsându-şi umbra pe piatră,
Umbra clipei stingându-se în nisip,
A păsării care cade, apoi iar urcă
În limpezime. Cu blândeţe să păşim
În această zi, căci ne-a fost dată
Şi alta la fel nu va mai fi.
Ca un roi alb cade lumina,
Răcoarea ei ne înveşmântează
Ca mantia unui pelerin nevăzut.
Printre lucruri plutim,
Printre formele lor schimbătoare
Şi ele tac într-o limbă necunoscută,
Umbra trupului nostru scânteiază
Ne însoţeşte mereu, ca şi cum Cineva din alt Timp
Cu înfrigurare ne caută,
Umbra râului pe cer, alunecând odată cu râul.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-A4