Monthly Archives: Octombrie 2013

Sora nemedicală – Petre Anghel

*
Dansează fulgii fără partitură,
Doar ei pot să-mi priceapă lenea,
Deși căldura i-ar schimba
În valuri.

De mi-ar cânta mama
Dormi, dormi, odorul mamei,
Acum m-aș trezi și aș fugi
Spre tine.

Te-ai născut cu lecția învățată,
Creola,
Știi să vindeci rănile
Fără internări.

Vizitele la domiciliu
Sunt ca mierea suptă din faguri.

Azi am să cânt în note
Profunde
Mor-mor, ca ursul,
Și vulpea va veni
Să mă răsfețe.
*
citiți traducerea în franceză =http://wp.me/p1pjp4-A1

Anunțuri

Plimbare-n zi de vară – Stefan Baciu

 *
Brazii pitici vărsau ozon în alba dimineaţă
Şi ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau,
Păşeai pierdută-n rouă şi-n verdeaţă,
Vorbind cu munţii cari recunoşteau.
*
Pasul tău mic şi iute închis într-o sandală,
Cuvântul tău fierbinte şi gestul tău ştiut.
Şedeam pe-un trunchi de carpen în liniştea totală
Ce urcă în amiază – altar necunoscut.
*
Acuma, când zilele trec iute şi toamna întârzie
Aş vrea să stau cu tine în tren sau într-o vie
Şi să privim cum norii, de ploaie, se sfâşie.
 *
Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes
Şi vom ceti şi astăzi, aşa cum ieri ceteam,
Bunica ne-o trimite merinde prin Avram.
*
Terţinele cântate sunt albe vise numa,
Eu însă pentru toamna ce ne îneacă via
Şi pentru tine, bună prietenă de-acuma,
Îmi scot, ca în biserică, spre ceruri pălăria.
***
Citiţi traducerea în franceză =
http://wp.me/p1pjp4-zT

Ştefan Augustin Doinaş – Astăzi ne despărţim –


Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …
*
Citiţi traducerea în franceză =

http://wp.me/p1pjp4-zR

Cu timpul – Ioana Bogdan

Dacă ar trăi, aş întreba-o pe bunica
de ce a construit bunicul magazia în mijlocul curţii,
ca să intre în ea în fiecare zi,
în timp ce bunica se îngrijea de casă,
 
şi ce făcea el acolo ore întregi, înconjurat de cuie, şurubelniţe, ciocane şi ferăstraie
agăţate pe perete, după mărimi,
 
de ce ieşea doar foarte rar şi atunci se ducea să ude grădina vlăguită de arşiţă,
ori să mă cheme pe mine,
să vin să ascult cum ronţăie Piki,
vezi Doamne şoarecele care trăia în magazie.
Piki nu se arăta niciodată şi ferăstrăul cel mare al bunicului mă înspăimânta,
îmi spuneam că fetele n-au ce căuta în astfel de locuri
neatrăgătoare,
deschideam uşa din fier şi o luam la fugă.
Aş fi putut atunci s-o întreb pe bunica de ce construise bunicul magazia.
Poate aş fi aflat că uneori bărbaţii
au nevoie, ca lupii, de locul lor unde, la nevoie, să plângă, căci altcumva cum
-în văzul lumii sau în văzul nevestei e tot aia – ,
 
au nevoie de locul lor în care să meşterească idei,
pentru că bărbatul are un marsupiu în spatele minţii şi acolo el naşte idei.Bunica n-ar fi răspuns nimic din toate astea,
ar fi zis
nu ştiu, mamă, aşa a vrut el, magazie în curte,
bine că nu aleargă după muieri, ca alţii,
da’ de ce întrebi, m-ar fi întrebat,
uite-aşa, i-aş fi răspuns, şi amândouă am fi ştiut
că nu e bine niciodată să vorbeşti despre marsupiul bărbatului.

Cu timpul, lucrurile se aşază, trăim duminicile doar din bucuria celuilalt
care respiră.

 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-zP

Jeu d’amour III – Darie Lăzărescu

 
 
Să rătăceşti haihui pe străzi
printre nimicurile celor asemenea ţie
în burgul cu desăvârşire în stăpânirea
poeţilor tineri/ să iei urmele unei femei
din veacul ce trecu/
amprente/ efluvii vagi
mirosind a levănţică/
a săpun ieftin/ a pagini de jurnal înlăcrimate/
să te îndrăgosteşti brusc / mortal/
de trecerea ei prea grăbită prin ani/
de părul cărunt/ de ridurile
dimprejurul ochilor ei tot mai stinşi/
de verigheta coclită/
de umbra care mai zăboveşte
prin preajma-i rarefiată
să bată din când în când
în geamul tău de la demisol
unde noaptea mai rămâne o jumătate de oră/
o jumătate de zi/
o jumătate din viaţă/ madame/
te îmbrăţişez ca pe dulcea mea zi de ieri…
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-zJ