Poeme – Petre Anghel

URARE

 

Să nu te ajungă niciodată

Mâna celor răi,

Să nu-ţi ridice vântul poalele

Cămăşii

Nici dacă se îmbracă în uragane.

 

Când te vor urmări mergând

Ca o gazelă pe pajişte,

Fiii neamurilor

Să nu îndrăznească a-şi fixa arcul

Ca să nu li se scurgă sângele din vine.

 

Să stai lângă alesul tău

Neclintită,

Cum a stat David proptit

De coloanele Sionului,

Şi Magdalena Maria

La picioarele înţelepciunii.

 

Iar până se vor plini

Toate acestea

Domnul să te înveţe

Lecţia tăcerii.

*

 

PSALM PEDAGOGIC

 

Binecuvintează, fiule, lumina,

Şi citeşte cu atenţie întunericul

Cu infinitele lui feţe:

Pentru a vedea mai bine albul

Şi pentru a şti de ce te fereşti.

 

Binecuvintează susul şi josul,

Perechi ale mândriei şi minţii,

Amândouă te pot duce la ţintă

Dacă ai un corăbier iscusit.

 

Vorbeşte de bine pământul,

Şi apele care-l străbat,

Iubeşte-i adâncul şi apără-i

Marginile când e pericol şi-îngheţ.

 

Iar dacă simţi gura-încleştată

De nedreptăţi şi strâmbe-nvoieli,

Binecuvintează, fiule, cerul,

În care ţi s-a pregătit veşnic lăcaş.

 *

 

REŢETĂ CONTRA TRISTEŢII

 

Începi cu o formulă stas

Legată bine de dimineaţă,

Iar dacă eşti sigur că te-ai trezit,

Poţi să calci fără grijă pe gheaţă.

 

Când nu se aude cirip de pasăre,

Gândeşti la ce-a fost şi-o să fie,

Cum se aplecau cireşii sub floare

Cum picta Renoir o pălărie.

 

O să râzi, că şi Salvo Dali

Acoperise pe una cu un compas,

Nu e supărare, eu am pictat-o vie,

Dar tot am pierdut pariind pe un as.

 

Apoi treci la alt fel de planuri

Ce bine ar fi să ai un şezlong

Şi-ţi aminteşti de o fată

Care-ţi căzuse cu tronc.

 

Parcă scriai poezii pe atunci

Şi rimai iubire cu fire

Binele îl vedeai doar la alţii

(Era la tine, că nu i-ai fost mire).

 

Dacă nici acum nu zâmbeşti

Înseamnă că te-ai născut bosumflat,

Deci nu mai sta, frate, pe feisbuc,

Du-te şi transpiră cu musca la arat.

 *

 

OCHI DE VULTUR

 

Până mai ieri

Priveam ca vânătorul

De lei,

Niciodată n-am dat greş cu suliţa

Sau vorba.

 

Mi se dusese buhul că sunt bun

La aratul cu un singur cal.

Eu mergeam călare,

El lăsa urme

De mă amuşinau păsările.

 

Ochii,

Petele acelea

Care lăcrămiază

Ori de câte ori

Văd dimineaţa

Şi mă gândesc

La viaţa de apoi.

 

Vulturul

Nu cere nimănui

De mâncare

Şi nimeni nu l-a văzut

Văietându-se.

 

Ochiul e creierul lui.

 *

Citiţi traducerea în franceză :

 http://wp.me/p1pjp4-yn