Poeme – Petre Anghel

URARE
 
Să nu te ajungă niciodată
Mâna celor răi,
Să nu-ţi ridice vântul poalele
Cămăşii
Nici dacă se îmbracă în uragane.
 
Când te vor urmări mergând
Ca o gazelă pe pajişte,
Fiii neamurilor
Să nu îndrăznească a-şi fixa arcul
Ca să nu li se scurgă sângele din vine.
 
Să stai lângă alesul tău
Neclintită,
Cum a stat David proptit
De coloanele Sionului,
Şi Magdalena Maria
La picioarele înţelepciunii.
 
Iar până se vor plini
Toate acestea
Domnul să te înveţe
Lecţia tăcerii.
*
 
PSALM PEDAGOGIC
 
Binecuvintează, fiule, lumina,
Şi citeşte cu atenţie întunericul
Cu infinitele lui feţe:
Pentru a vedea mai bine albul
Şi pentru a şti de ce te fereşti.
 
Binecuvintează susul şi josul,
Perechi ale mândriei şi minţii,
Amândouă te pot duce la ţintă
Dacă ai un corăbier iscusit.
 
Vorbeşte de bine pământul,
Şi apele care-l străbat,
Iubeşte-i adâncul şi apără-i
Marginile când e pericol şi-îngheţ.
 
Iar dacă simţi gura-încleştată
De nedreptăţi şi strâmbe-nvoieli,
Binecuvintează, fiule, cerul,
În care ţi s-a pregătit veşnic lăcaş.
 *
 
REŢETĂ CONTRA TRISTEŢII
 
Începi cu o formulă stas
Legată bine de dimineaţă,
Iar dacă eşti sigur că te-ai trezit,
Poţi să calci fără grijă pe gheaţă.
 
Când nu se aude cirip de pasăre,
Gândeşti la ce-a fost şi-o să fie,
Cum se aplecau cireşii sub floare
Cum picta Renoir o pălărie.
 
O să râzi, că şi Salvo Dali
Acoperise pe una cu un compas,
Nu e supărare, eu am pictat-o vie,
Dar tot am pierdut pariind pe un as.
 
Apoi treci la alt fel de planuri
Ce bine ar fi să ai un şezlong
Şi-ţi aminteşti de o fată
Care-ţi căzuse cu tronc.
 
Parcă scriai poezii pe atunci
Şi rimai iubire cu fire
Binele îl vedeai doar la alţii
(Era la tine, că nu i-ai fost mire).
 
Dacă nici acum nu zâmbeşti
Înseamnă că te-ai născut bosumflat,
Deci nu mai sta, frate, pe feisbuc,
Du-te şi transpiră cu musca la arat.
 *
 
OCHI DE VULTUR
 
Până mai ieri
Priveam ca vânătorul
De lei,
Niciodată n-am dat greş cu suliţa
Sau vorba.
 
Mi se dusese buhul că sunt bun
La aratul cu un singur cal.
Eu mergeam călare,
El lăsa urme
De mă amuşinau păsările.
 
Ochii,
Petele acelea
Care lăcrămiază
Ori de câte ori
Văd dimineaţa
Şi mă gândesc
La viaţa de apoi.
 
Vulturul
Nu cere nimănui
De mâncare
Şi nimeni nu l-a văzut
Văietându-se.
 
Ochiul e creierul lui.
 *
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-yn
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s