Poezii de dragoste – Petre Anghel

 
 
AMINTIREA PARADISULUI
 
Erai înaltă ca semnul mirării,
Trupul se unduia ca o şarpă,
Eu amuţisem şi mă întrebam
De ce nu cânţi, doar eşti harpă.
 
Am ameţit până când
Ai început să suni, atinsă de vânt
Stelele licăreau printre plopi
Şi mă îndemnai să spun cine sunt.
 
Eram ca nou-născutul flămând
Aş fi plâns simţând sânul pe gură,
Erai mai caldă decât un porumb
Rătăcit în podul din şură.
 
Săreai ca un vers din poemul
Celui ce vedea ritmul ca o dactilă,
Mai păstrez şi acum în urechi
Şoapta de mi minor: vino-n grădină.
*
 
AM ÎNŢELES, IUBIRE
 
Pasărea a fost creată întâi.
Linia cea nevăzută pe cer
Îmi arătă, la ceasul târziu,
Cum să zbor, făr să pier.
 
Am înţeles ariciul
Care se împlineşte în cerc
Şi spinii din coroană
Prin care mă încerc.
 
Şi ce înseamnă a da mai pricep
Când plouă cu găleata
Şi sunt luat la sân
Să nu mă prindă ceaţa.
 
Când se întinde-îngheţul
Şi merg ca un olog
Îmi amintesc ce bine-i
Ursului în bârlog.
 
Şi mă îndrept spre tine
Spăşit ca vechiul Iov
Sperând că mă primeşti
În caldul tău alcov.
*
 
SFATURI PENTRU ÎNDRĂGOSTIŢI
 
 
N-aştepta seara
Să-ţi mângâi fata,
Iar când o faci
Nu-ţi striga fapta.
 
Să fii discret
Cum cucu-n vară
Când nu-şi mai cântă
Dulcea povară.
 
Când o vezi tristă,
Mângâie-i faţa,
Cu-o vorbă bună
Îi alungi ceaţa.
 
Spune-i poveşti
Cu cosânzene,
Şi ia-o-ncet,
Cu pupi pe gene.
 
Să-i faci o pernă
Din pieptul lat,
Nu te da grande
Că eşti bărbat.
 
Când va fi caldă
Cum e lipia,
Cântă-n surdină
Gen ciocârlia.
 
Abia pe urmă
O iei la dans
Şi mişti pământul
În vechi balans.
*
 
NU APRINDE LUMINA, IUBITO
 
 
Nu, nu aprinde lumina,
Ştiu că e întuneric şi aici şi afară,
Dar nu sunt pregătit să mă văd,
Nici să mă supun
Civilizaţiei de carton şi de fum.
 
Nu sunt gata nici să mă văd cu tata,
Dar nu am emoţii,
Ne-am înţeles 
Că-mi va da un semn
Când se va apropia
De podul din vale
(Îl vom trece ţinându-ne de mână).
 
O ramură de măr
Înşelată de toamnă
Dăduse în floare,
Nu o văd,
Dar urmăresc cum se clatină-n vânt.
 
Nu, nu aprinde lumina,
Focul din sobă
Îmi este de ajuns.
 
Trece gloria lumii,
Trec păsări în zbor,
Plouă cu frunze uscate.
 
Numai el,
Cel care m-a înfiat nu trece.
 
El doar vine
Ca să aprindă lumina.
*
 
MELANCOLIE DIN AMORE
 
Eşti plecată de mult,
Eşti plecată departe.
Cuvântul e mut,
Nu mi-a lăsat parte.
 
Poate prin munţi
Vei pluti în extaz,
Fii fericită
Nu ştiu nici ce-i azi.
 
E cald pe la tine
Sau e frig ca la noi
Când visam printre nori
Uitam de noroi.
 
Să-ţi zic să revii,
Creolă supusă,
N-aş şti ce să fac,
Dar vorba e spusă.
 
Aş vrea să dansezi,
Nu cred că m-auzi
Pe-aici îmi e bine,
Doar ochii sunt uzi.
 
Chiar versul se sparge
Butoi făr-ecou
Nu-l vei recunoaşte,
De mult nu sunt eu.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-xQ
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s