Trei poeme – Virgil Mazilescu

 
Poezie foarte veche
 
prietenă din copilărie sfioasă ca moartea porumbeilor când peste ani ne vom zări întâmplător pe o stradă agitată între librărie şi cafeneaua celebră a studenţilor şi actorilor cu barbă sau în tramvai: nemurire de câteva staţii mă vei strânge la piept blondă şi înlăcrimată voi şti să-ţi spun cine mai sunt?
zidit în ţepii trandafirului, inofensivii ţepi
după atâta vreme şi depărtare roşie
 
 
Până şi zâmbetul
 
ea e femeia din vis. pe când străbăteam
o zonă alburie lăptoasă prin anii mai tineri
carenţa şi pavăza înţelepciuni, carenţa şi pavăza.
.
şi brusc s-a ivit. o gură de aer (ai fi zis)
sângele ei de pretutindeni şi dintotdeauna. picioarele ei
ca două lungi strigăte ale morţii pe nisip.
.
şi o precizie cu adevărat înspăimântătoare. până şi zâmbetul.
.
Dormi dragostea mea
.
plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –
şi încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor
(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)
.
şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari e sânge)
.
tu dormi dragostea mea. sunt singur am inventat poezia şi nu mai am inimă
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-wg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s