Monthly Archives: Mai 2012

In Memoriam Irina Mavrodin

Profesoară la Universitatea București
traducatoare si eseista
distinsa membra a asociatiei
franco-române « Dacia-Meditérannée »
la Sète, orașul lui Valéry si Brassens …
 
 
Epigraf
 
Există o soluție
să mă las pradă morții
cu bucuria cu care m-am lăsat
pradă vieții
 
Doamne
ajut-o pe roaba Ta
Irina Alexandrina
*
 
Memento mori
 
Să scrii în fiecare zi
iată un mod de a te ruga
a trecut o zi
și nu ți-ai scris pagina
 
memento mori
așază-te și scrie
oriunde oricând
 
nu aștepta Inspirația
fă-ți zilnic rugăciunea
îți strigă Stendhal
*
 
Lumile
 
În jurul meu plutește totul
lumea aceasta a devenit
imponderabilă
copaci case oameni
 
zboară prin aer
și cât de greu mă
trage în jos
lumea cealaltă
 
prizonieră în viață
între două lumi
ce altceva să faci
decât să scrii acest poem
*
 
Întâlnirea
 
Mă întâlnesc
în fiecare zi
cu iubitul meu
pre numele său Marcel Proust
 
ține-mi Doamne
firul zilelor
ține-mă trează și sănătoasă
cât va trebuisă mă duc la întâlnire
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/s1pjp4-2015
Anunțuri

Grai valah – Vasile VOICULESCU

 
 
Grai tămâiat, căţuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.
 
Umblă singur pe munţi de sare,
Vânt bătrân cu miere-n spinare.
 
Serpi de răcoare verde în pârâie,
Cărări de bucium lung te întretaie.
 
Granguri de aur boabele-ţi ciugul’,
Sesul ţi-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
Din fund oftează strămoşii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slăvit pristol de piatră şi floare.

 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-wr

Cumpărături – Leonid Dimov

 
 
Se făcea, îmi amintesc atît de clar
Că eram într-un mare magazin alimentar
Saturat de miresme bizantine :
Vanilie, scorţişoară, măsline.
Un magazin cît o cetate
Dar pierdut în semiobscuritate.
Pîlpîiau din cînd în cînd nişte lumini
Din rafturile cu produşi levantini
Către raioanele suplimentare
Cu textile şi lampadare cînd, dincolo de geamul
unsuros,
Te-am zărit mestecînd într-un fel de sos,
Menit a păstra heringi ori scrumbii
Şi m-am îndrăgostit de tine cît ai clipi.
 
Atunci ai zîmbit din pleoape,
Ai apăsat pe nişte supape,
Ai aranjat cutiile cu conserve de ghigorţ,
Ţi-ai scuturat pletele, ţi-ai şters mîinile de şorţ
Şi ai venit în faţa mea.
 
Erai mică, aveai privirea grea,
Stăteai, desculţă şi trandafirie,
Ca-ntr-o poză din copilărie
Şi mi-ai spus că deşi trăieşti pentru mine
Prin odăi, tramvaie, prin magazine,
Nu va mai fi ce-a fost niciodată
Căci toată făptura mea e schimbată
Şi poate că nici nu mai ţii minte
Vremile fericite de la Aşezăminte
Cum rîdeam amîndoi deodată
La ivirea degetelor de sub plapuma matlasată.
 
Atunci m-am îndreptat spre manufacturi
Şi-am început să fac tot felul de cumpărături
Fără alegere, fără rost,
Pentru anotimpurile care-au fost.
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-wl

Trei poeme – Virgil Mazilescu

 
Poezie foarte veche
 
prietenă din copilărie sfioasă ca moartea porumbeilor când peste ani ne vom zări întâmplător pe o stradă agitată între librărie şi cafeneaua celebră a studenţilor şi actorilor cu barbă sau în tramvai: nemurire de câteva staţii mă vei strânge la piept blondă şi înlăcrimată voi şti să-ţi spun cine mai sunt?
zidit în ţepii trandafirului, inofensivii ţepi
după atâta vreme şi depărtare roşie
 
 
Până şi zâmbetul
 
ea e femeia din vis. pe când străbăteam
o zonă alburie lăptoasă prin anii mai tineri
carenţa şi pavăza înţelepciuni, carenţa şi pavăza.
.
şi brusc s-a ivit. o gură de aer (ai fi zis)
sângele ei de pretutindeni şi dintotdeauna. picioarele ei
ca două lungi strigăte ale morţii pe nisip.
.
şi o precizie cu adevărat înspăimântătoare. până şi zâmbetul.
.
Dormi dragostea mea
.
plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –
şi încă o noapte izabela va fi a dreptăţii a nisipurilor
(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă)
.
şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
şi pe trădare. dulce strigăt. sarea depusă la porţi. spera să se
joace mai frumos (cavalerul în depozite mari e sânge)
.
tu dormi dragostea mea. sunt singur am inventat poezia şi nu mai am inimă
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-wg

Trei poeme – Miron Radu Paraschivescu

Prefaţă
 
Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine
Pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
Şi-mi pune întrebări la care tac;
Sădeşte-n suflet, ca într-o grădină,
Răsadul îndoielii, din truda fără glas,
La fel ca şi o umbră ce creşte din lumină,
La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
Îmi pare strălucind pe zări senine
Şi-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine.
 
*
Clopot
 
Pierite chipuri, dintr-o ceaţă deasă
Memoria le vede prin perdele
Şi ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.
 
Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Şi, grea, tăcerea îşi pogoară vama.
 
Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.
*
 
Vioara
 
Cum stă-n sicriul ei cel mic culcată,
Vioara pare moartă înc-o dată.
Încremenit, arcuşul subţirel
I-a amuţit alăturea şi el,
Cel care sprinten alerga pe strune,
Şi nici o melodie nu mai spune,
Voi ştiţi prea bine că sunt o vioară
Prieteni, care cântă să nu moară.
*
 
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-wb

Poezii de dragoste – Silvia Goteanschii

Durerea
 
aşa ai apărut tu, de niciunde. vii şi pleci ca o salamandră,
pentru că în mine e cald, întuneric şi umed.
dar, să nu crezi c-ai să găseşti dragoste, e doar o mâzgă.
nici apă, nici uscat. deşi,
ai putea să aştepţi.
într-o zi, o floare superbă va creşte din mâl.
 
aşa ai apărut tu, din moarte. or, eu n-am destulă viaţă
să simt.
sunt învinsă şi istoria scrie vai de cei învinşi.
dar să nu îndrăznească nimeni să mă mângâie.
durerea mea e junglă şi iată, acum mă adăposteşte de râşi.
 
***
Prima pagină
 
Mergi, mergi prin grădina aceasta şi ascultă
muzica de chimval
şi renunţă, renunţă la tine în prima parte.
Sângele meu prin sângele tău,
aceştia sunt fiorii,
capcane pentru duh şi puteri.
 
Ne vom duce unde vom vrea şi vom ajunge
acolo de unde am pornit.
În partea a doua să ne ocrotim,
să ne atingem ca şi cum am învia morţi.
 
Vino după mine,
 
va fi o lumină moale, apoi una aspră,
apoi toate se vor întuneca.
Nu avem preţ de răscumpărare în partea a treia.
Tot ce avem e o numărătoare inversă,
începe tu,
să ne săturăm unul de altul.
 
Nu te opri aici, nu te opri chiar dacă va fi
poticnire.
Deschidem o carte de la Dumnezeu,
uite, numele meu lângă numele tău
şi multe animale frumoase care stau de pază.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-w7