Monthly Archives: Martie 2012

Îţi aduci aminte plaja – Ana Blandiana

 
Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te-ndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-vc

Jurnal de toamnă augsburgheză – Ioana Geier

 
Ploaia lungită pe pini
bondari în diferite direcţii
voci intrând-ieşind prin
gardul bine-lucrat
 
sângele meu îngheţat în filme
c-un bărbat minuscul
 
undeva mama adună
sunătoare din fotoliul cu arcuri plesnite
se face propria ei rudă
şi bea ceaiul
 
***
Aerul poartă vertebre tirane-
între pereţii oliv
neştiut un păianjen coboară
maestrul dresează domesticul
sălbăticindu-l
 
îngeri diformi cu vlagă din sângele lui
îşi agaţă de mine trăirile
simt în interior
o altfel de ordine
 
***
depărtarea leopardului piere subit-
de la starea de veghe la starea de somn
zodia ta pe roţi magice
ciorapi aurii în metamorfoza haosului
fir de nisip sunet de frunze
iar frunze
mă caţăr ard înflorind
dimensionând cenuşă
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-v8
 

prima traducere …

 
 
… publicată pe site a apărut acum un an …
de la o lună la alta, prietenii şi cititorii noştri ne-au ajutat să facem (ceva) mai bine ceeace începusem
aniversarea unui an de la apariţie este un prilej de a vă mulţumi tuturor, pentru fidelitate şi încurajări ! fără o ierarhie anume, mulţumim prietenilor :
 
Bernard Réa pentru sugestia făcută la timp, de a deschide un site paralel de originale în limba română
Angela Mamier-Nache pentru toate contactele pe care ni le-a permis în  România şi din lume, pentru efortul de a face cunoscute siturile noastre
Rodica Marcu pentru sugestiile poetice pertinente şi semnalarea atentă şi răbdătoare a greşelilor de gramatică şi nu numai …
Carmen Pompey, pentru tot şi toate, şi mai ales pentru ideea de a ne apropia, modest şi tenace, de ochii unui mentor – magistru al traducerii – poetul Romulus Vulpescu
Radu Florin Vasilescu, Alexandru Sincu, pentru atenţia cu care ne-au urmărit, citit şi încurajat
 
Marina Nicolaev, Ioana Geacăr, Adrian Erbiceanu, Daniel Drugea, George Paşa, Adrian Munteanu, Liviu Ofileanu, şi tuturor cititorilor noştri, celor care au contribuit la cunoaşterea siturilor noastre paralele şi datorită cărora am reuşit să publicăm într-un an 285 de articole şi să fim vizitaţi de 8948 de ori (pe situl în limba franceză şi de 7045 de ori pe cel în limba română).
 
Sperăm să continuaţi să ne citiţi , începând cu noile traduceri din Virgil Carianopol, Anghel Dumbrăveanu, Aurel Sibiceanu, Nicolae Ţaţomir …
http://lyriqueroumaine.wordpress.com/


deasemeni, să ne vizitaţi pe siturile de poezie clasică românească,
http://lyriqueclassiquero.wordpress.com/

 
si pe situl unde veţi gasi eseurile de călătorie ale lui Tudor
http://atelier.liternet.ro/articol/11718/Tudor-Mirica/Balcanii-I.html
 
Pe curând, cu prietenie,
Cindrel Lupe, Tudor Mirică.

Două poezii de Nicolae Taţomir

 
 
Terra
 
Ulcior de lut cu două toarte:
Viaţă una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braţ, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă…
 
Sub zmălţuitele lui patrii
Ulciorul ne aşteaptă-n atrii
Să-l aşezăm gospodăreşte
Pe mesele cu grâu şi peşte,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.
 
La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Pluteşte spre izvor, departe,
Acolo unde îl aşteaptă
Odetta blândă şi-nţeleaptă.
 
 
Orchestra mută
 
E flautul de ceară şi tobele-s de pluş;
De pâslă-s contrabasul, viola şi oboiul.
Viorile-şi înfundă în catifele boiul
Când struna de mătase tresare sub arcuş.
 
Şi totuşi peste-orchestră acelaşi gesturi vii
Plutesc ondulatorii sau gotice-n fiorul
Vibraţiei ce-mbracă în negru dirijorul
Împuns mereu de acul baghetei argintii.
 
Auditoriu-n sală aplaudă floral
Din gingaşe petale, cerându-i cu sfială
Orchestrei să biseze tăcerea magistrală
Executată molto vivace în final…
 
O, clipa-nfricoşată şi grea ca plumbul, când
Aromele îmbată, culorile cresc darnic,
Iar peste strune-arcuşul alunecă zădarnic
Să scoată doar un sunet din inimă şi gând!
 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uX