Două poeme – Aurel Sibiceanu

Aniversare
 
Într-un veşmânt aproape franciscan
şi amintindu-mi că astăzi
este ziua mea de naştere,
trec prin blânda lumină a frunzelor.
Cei ce mă urăsc mi-au dăruit o singurătate,
cei ce mă iubesc mi-au dăruit o singurătate
mai mare, ceilalţi stau
nepăsători printre nimicurile de aur şi argint.
 
Din când în când îmi privesc mâinile –
lumina lor bătrână are chipul amar al scoruşelor,
Pe ele sunt scrise zile şi nopţi,
dinţi de lupi şi umbre de antilope.
Scriitura aceasta este pentru mine
o peşteră de sacerdot, un labirint.
 
Mă spăl pe mâini, parcă sperând să alung
toate acestea într-o îndepărtată ţară !
Dar eIe, zilele şi nopţile, dinţii de lupi,
umbrele antilopelor, îmi grăiesc
într-o neştiută limbă despre tăcerea desăvârşită.
Este minunatul Dar ce mi s-a făcut azi,
când stau liniştit în mormântul zilei mele
de naştere, ca unul care am fost
şi fiul zilei sale.
 *
 
Fabula cu prieteni
 
Ei cu spade lungi mă îndepărtează,
cu vorbele mele mă clevetesc,
îşi închid casele
cu ospeţiile mele vechi.
 
Au turme şi ogoare, corturi şi ţarcuri,
au şoimi de vânătoare
şi surâsul vânăt-amărui,
au femei liniştite ca tutunul
în sipet de argint.
 
În dragostea de ei mi-e toată truda,
cu sângele îi apăr de stihii,
dar ei tot îl găzduiesc pe Iuda.
 
De împiedicarea lor pe Cale,
nu cumva o vină am şi eu,
nu cumva ÎL uit pe Dumnezeu …
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-uT
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s