Monthly Archives: Februarie 2012

Două poeme – Aurel Sibiceanu

Aniversare
 
Într-un veşmânt aproape franciscan
şi amintindu-mi că astăzi
este ziua mea de naştere,
trec prin blânda lumină a frunzelor.
Cei ce mă urăsc mi-au dăruit o singurătate,
cei ce mă iubesc mi-au dăruit o singurătate
mai mare, ceilalţi stau
nepăsători printre nimicurile de aur şi argint.
 
Din când în când îmi privesc mâinile –
lumina lor bătrână are chipul amar al scoruşelor,
Pe ele sunt scrise zile şi nopţi,
dinţi de lupi şi umbre de antilope.
Scriitura aceasta este pentru mine
o peşteră de sacerdot, un labirint.
 
Mă spăl pe mâini, parcă sperând să alung
toate acestea într-o îndepărtată ţară !
Dar eIe, zilele şi nopţile, dinţii de lupi,
umbrele antilopelor, îmi grăiesc
într-o neştiută limbă despre tăcerea desăvârşită.
Este minunatul Dar ce mi s-a făcut azi,
când stau liniştit în mormântul zilei mele
de naştere, ca unul care am fost
şi fiul zilei sale.
 *
 
Fabula cu prieteni
 
Ei cu spade lungi mă îndepărtează,
cu vorbele mele mă clevetesc,
îşi închid casele
cu ospeţiile mele vechi.
 
Au turme şi ogoare, corturi şi ţarcuri,
au şoimi de vânătoare
şi surâsul vânăt-amărui,
au femei liniştite ca tutunul
în sipet de argint.
 
În dragostea de ei mi-e toată truda,
cu sângele îi apăr de stihii,
dar ei tot îl găzduiesc pe Iuda.
 
De împiedicarea lor pe Cale,
nu cumva o vină am şi eu,
nu cumva ÎL uit pe Dumnezeu …
*
Citiţi traducerea în franceză :
 http://wp.me/p1pjp4-uT

Ninsori depărtate – Anghel Dumbrăveanu

 
Cuvintele scrise de mine
Sunt un fel de-a vorbi
În umilinţa tăcerii
Şi neavând cui să le dau
Le-nşir aici
Ca o mirare.
Acum mă gândesc la o sanie
Care să mă ducă prin depărtate ninsori
Până la casa aceea.
Dar totul a fost mai demult.
Cel ce-a ştiut mângâierea
Scrie aceste flori cu miros de femeie —
Un fel de-a vorbi
În singurătate
Şi-n umilinţa tăcerii.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uO

Covor Românesc – Virgil Carianopol

 
Ca o câmpie, oglindind întinsul,
Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
Privindu-l lung, aduce-n el nestinsul
Din depărtate vremuri luminând.
 
Împestriţat cu crini şi lămâiţă,
Cu albăstrele şi cu maci duioşi,
Vii, flori de liliac sau romaniţă
Te fac să te apleci, să le miroşi.
 
Pus în perete, lângă pat, în casă,
Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
Îi simţi răcoarea dulce de mătasă,
Şi parcă vântu-l simţi cum te adie.
 
Lucrat adânc din lână şi culoare,
Cu-nseninări şi arbori fel de fel,
Odihna lui te-mbie la visare
Şi la un somn pe pajiştea din el.
 
Iar când în seară luna cu lumina
Loveşte-n el, cu razele pieziş,
Un greier sare, crede că-i grădină
Şi cântă de acolo pe furiş.

 
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uJ

Sentimentul zilelor – Romulus Vulpescu

 
Războiul începe întotdeauna duminică dimineaţa la zece
Şi, dacă-i senin, până spre seara la şase, pier cu duiumul eroi.
Pentru pace, se cere sobrietate, un aer ceva mai rece :
Pacea se-ncheie-n zori, de obicei la cinci, joi.
 
Femeile pe care le cauţi se oferă după-amiază la trei, lunea :
Atunci, abandonează convenţii, vestminte, reţineri.
Puţin trist, distant poate (n-am putut stabili raţiunea),
Îşi iau rămas-bun la un vermut, la prânz, pe la unu, vineri.
 
Copiii se nasc mai cu seamă – observ – seara, marţi:
Ora lor preferată e către şapte şi un sfert.
Sâmbătă pe la patru de părinţi te desparţi,
Conducându-i pentru un voiaj foarte lung şi, mai ales, cert.
 
Numai miercuri, toate orele stau aşteptând :
Numai miercurea mă contemplă indiferenţa şi nu pot s-o implic.
Numai miercurea voi pleca, într-un ceas fără timp, nu ştiu când:
Numai miercuri nu se-ntâmplă nimic.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-uE