Monthly Archives: Ianuarie 2012

momentele zilei – George Almosnino

autoportret
 
doamne cine sunt eu
un mâncător de cârnați
o mare tăcere într-o mare prostie
împletesc funia de care mă spânzur
și-mi scot limba
dintr-o servietă cu mandarine
*
 
strânge firimiturile mamă
 
cineva încearcă la ușă
mamă
strânge firimiturile de pe masă
ascunde-mi vapoarele de hârtie
în coșul cu rufe
pune glastra cu flori pe noptieră
ochelarii așează-i peste albumul familiei
aranjează-ți un zâmbet pe față
spune-i că abia m-ai născut
dorm
cineva încearcă la ușă
*
 
aș vrea să-i spun micului prinț
 
acolo sau aici oriunde
sunt o capră copitele mele bat
pământul albastru și cald
toată noaptea îmi caut iedul
a plecat alaltăieri spre dimineață
mirosul lui căuta urma unui trandafir
văzul lui păștea o vocală
într-o oglindă ascunsă
printre multe alte semne de circulație
deschideam gura în alb
îmi loveam dinții de liniște
mă enerva norul
care-mi cădea pe frunte
*
 
schimb
 
nopțile mele s-au făcut
scoici obosite de apă
 
poți să te închini depărtării
unui zero de cretă
sau unui calapod
pe care se trag
toate sufletele
 
știu un joc liniștit
cu copii adormiți
lângă guri de tunștiu un joc vechi
în care se înlocuiesc doar mâinile

cineva îmi dăruie o piatră
cerând în schimb brațul meu drept
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-uy

Axios! Dignus est! – Horia Zilieru

Desleagă-mă muntenie menită
De-acest arhaic Babel-turn tiraniu
Şaman extraterestru/ mie craniu.
Eretici corbii penele agită

Şi pe clopotniţe în danţul straniu
Cu gheara scriu versete în hittită.
Pierdui samariteanca/ cea dogită
Ca muntele din care scoţi uraniu

Seismele şi inspirata lavă:
Moldava miazănoapte/ transfocare.
În flama unghiului o piatră sclavă

Îndepărtându-se de lege speră
Din forme de asceză efemeră
A trupurilor meta/ lepădare.
*

Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-us

 

 

Inima mea – Ion Horea

Inima mea de-o vreme o simt într-adevăr
Că-n fiecare toamnă se coace ca un măr.
 
În clipele grăbite din zile lungi de vară
O simt cum se-mplineşte-n tăcere ca o pară –
 
Inima mea cu pomii grădinii dimpreună
Se-ntunecă spre toamnă şi-i dulce ca o prună,
 
Şi-n vărfuri foşnitoare prin frunza amăruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.
 
Inim mea se sparge cu pocnet ca o nucă,
De-i toamna mai târzie şi umbra mai pe ducă,
 
Şi-aşteaptă ca un strugur pe viţă, nopţi întregi,
Să te apleci aproape de ea şi s-o culegi.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-uk

Colind pentru Eminescu – Arcadie Suceveanu

Miez-de-ghenar
Fulguie rar,
Aeru-i dalb de colinde.
Sus, în tării,
În veşnicii
Stea de-nviere s-aprinde.
Din focu-i sfânt
Către pământ
Doi ochi de vis se ivescu,
Fruntea de domn
Peste nesomn
A lui Mihai Eminescu.
Raza-i de dor
Tremurător
Arde-n văpăi peste lume,
Suflet şi grai,
Gura de rai
Au un părinte şi-un nume.
Zodia-i grea
De om şi stea
Cheamă prin vremi şi ne-adună:
Codrii cu brazi,
Ieri şi cu azi,
Neamul cu doina-mpreună.

Oi, lerui-ler,
Până la cer
Aeru-i dalb de colinde.
Iarăşi şi iar
Miez-de-ghenar
Stea de-nviere aprinde.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/s1pjp4-1873