Greierele – Tudor Arghezi

 
A-nceput un greiere
Casa s-o cutreiere.
Şuieră
Şi flueră
Şi să dormi nu te mai lasă;
Parc-ar fi la el acasă.
Ducă-se în altă aia,
Că mi-a luat-o el odaia
Şi mă bate la ureche
Struna lui de sârmă veche.
De-o mai fi cum a-nceput,
Îmi iau traistă şi mă mut.
Ai văzut neruşinare?
Sâmbătă, amiaza mare,
Fără nici-o-nştiinţare,
A venit, s-a instalat
Şi s-a pus şi pe cântat.
Eu, ca omul aşezat,
Nu pun mâna pe pian
Decât rar, din an în an,
Pe oboi sau clavecin:
Să nu supăr pe vecin –
Dar şi-atuncia cu măsură
Şi cu degetul la gură,
Cânt vreo polcă sau vreo horă,
Pân’ la anumită oră.
Nepoftitului din casă
Prea puţin de noi îi pasă.
Îl tot caut în zadar
Şi nu dau de lăutar.
Dintr-un drâng cu limba frântă,
El s-a pus pe chef şi cântă,
Undeva, printr-un ungher,
La umbrelă, la cuier;
Îl aud de peste tot,
Şi din podini şi din pod
Şi nu mă pricep cum face
Că-l aud şi-atunci când tace.
De cinci ori am aţipit
Şi de cinci ori m-a trezit
Oaspetele afurisit.
Mă frământ, ascult, aştept
Cu duşmanul să dau piept,
Dar el, molcom şi haihui,
Să din cobză şi din nai:
Ori că zgârăie pe scripcă,
Ori că râcâie o şipcă,
Câteodată pare, parcă,
Pe sticlete că-l încearcă
Sau că-ngână pe departe
Pila-n ciob de sticle sparte,
C-are multe destule
Şi gâtleje, dar şi scule. 
 
Şi … atunci? Am luat în gură
Apă, şi cu-o stropitură
L-am scos dintr-o crăpătură.
Nimerisem, subt  perdea,
Într-un colţ de duşumea.
Îl văzui, se scutura,
Şi nu mai putea cânta.
Udă, leoarcă, răguşită,
Vocea-i moale e scâncită,
Şi caricatura bearcă
A uitat să şi mai meargă.
Mi se face, însă, milă
De făptura lui umilă.
Suferinţele mă dor.
Eram gata să-l omor.
Să-l omor că de ce cântă?
Gândul acesta mă-nspăimântă.
Ştie, oare, oarecine,
Viaţa lui de unde vine?
Tot ce poate, orişiunde,
E să cânte ghiersuri ciunte,
Şi câtu-i de mititel
Numai gura e de el,
Ca o trâmbiţă – şi nu zici
C-are-n guşe zece muzici?
Ştie-atâta, vai săracul,
A cântat, – ca pitpalacul,
Şi-are dreptul ticălos
Să nu cânte nici frumos.
Graiul lui e de-aşa fel
Că-l pricep ai lui şi el.
I-am prins trupul de un dram
Şi i-am dat drumul pe geam,
Şi-auzindu-l iar, de jos,
I-am urat : – Mergi sănătos!
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-qc

 

One response to “Greierele – Tudor Arghezi

  1. de copil am citit tot ce a scris marela Arghezi ,dar si Toparceanu si Blaga si alti si alti mari poeti Romani.ma intreb cat la suta din generatia ultima ,stie ceva despre poezie,poeti,literatura beletristica,proza scurta si milioane de poezii .i-am adorat pe Cosbuc,Eminescu,Blaga,Toparceanu .Cu cat drag ma intorc la ei ,mai ales in serile de iarna ,can nu am chef de tv.sau computer.cat ne bucuram de tihna asta ?cate tresariri de neputinta in fata momentelor de haos ,care inseamna viata noastra azi ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s