Oedip în faţa Sfinxului – Lucian Blaga

 
*
Ascult. Adâncul tău ce-amar şi ce pustiu,
cât de fierbinte, dulce trebuie să fie.
În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu,
doar pajiştea cu oseminte învie.
 
Aştept aici cu-nspăimântată bucurie,
tăcerea lungă să se rupă între noi,
cumplit, amarnic sfâşiată ca o iie
într-un iatac, pe întuneric între doi.
 
Şi văd mirat cum ghiarele din când în când
îţi ies şi se retrag în pungi de catifea,
ca la pisici, în gând şi-n prag la pândă stând.
 
Vorbeşti ? – Te doare şi pe tine întrebarea ?
C-un freamăt te mai stinghereşte-o clipă marea,
dar aripa ţi-o potriveşti spre-a mă curma.
 
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/s1pjp4-1605

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s