Eseuri – Ion Caraion

 
Somn
 
Frunză,
frunză,
te suflă vîntul,
te bate ploaia ;
trează doar pentr-o clipă
dintr-un somn lung –
pici,
putrezeşti …
 
Toate lucrurile cad
în oboseli şi în poveşti.
*
 
Insomnie
 
Ce linişte stranie
e-n noi şi ce-adînc !
Somnul a venit ca un ciorchine
din care nu pot să mănînc.
 
Somnul a venit ca un viezure,
să mă miroasă.
Aşterne-ţi dimineţile,
zăpada frumoasă !
 *
Îndepărtare
 
Prin uşa deschisă – brîu gros de umbră –
plopii izbucneau către cer.
Şi degetele-i alergau pe clape,
tremurătoare ca frunza plopului.
 
Paşii cuiva s-au oprit în noapte.
Din ochii ei ca fumul de ţigară,
zbura un fluture.
 
Timp cu coviltirul sur.
… şi am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a întrebat nimic niciodată.
 *
Candoare
 
Arborii se destramă subţire
în coaja lor : de tingire.
 
Despre cine nu plînge, spicele-n gînd
murmură blînd, murmură blînd.
 
Ziua ca o viţică s-a oprit la fereastră
şi se uită-n singurătatea noastră.
*
 
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ol

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s