Stea – Anghel Dumbrăveanu

 
Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,
Să-l simt tăcând alături ca o vioară plină,
Să-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu tălpile-nţepate de lumină.
 
Pe câte zări stăpână este privirea mea !
Şi totuşi câte ceruri străine mi-au rămas.
Când aş putea prin vise să zbor pe-un colţ de stea,
De ce mă rod nelinişti la fiecare pas ?
 
Ca-ntr-o columnă suplă săpată în oglinzi,
În mine se reflectă tot ce-i frumos în voi.
Dar ce-nţelegi din toate şi-n cântec ce desprinzi
Ca să rămână sensul întineririi noi ?
 
În fiecare seară lăuta veche-mi sparg
Şi muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vânturi reci pîndi-m-or când plec din nou în larg
Spre steaua mea înaltă pe care n-o ajung ?
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-o1

 
Anunțuri

2 responses to “Stea – Anghel Dumbrăveanu

  1. Aveti dreptate, este o poezie superba, pentru a o dedica celor mai buni prieteni din viata noastra … Va multumim pentru vizita, nu ocoliti situl de traduceri în franceza 🙂
    CL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s