Migrație – George Alboiu

Inundau copiii uliţele satului,
în câte o casă intrau şi mamele
îi mângâiau pe creştet ca şi cum
dintotdeauna ar fi fost ai lor.
Se mirau femeile, se mirau bărbaţii :
azi vin copii mai mult ca oricând,
e prea vârtos pământul, la fiecare pas
din carnea lui ţâşneşte un copil.
Şi-ntr-adevăr, în serile cu umblet
un suflet se rupea spre sat.
Curgea în zdrenţe liniştea câmpiei
iar satul se apleca spre ei
şi-i ridica în braţe pe rând.
Însă noaptea, din păturile lor, copiii
se dădeau jos şi alergau pe câmp tăcuţi,
se prindeau la loc în vrejuri, în tufe, în pomi
şi după ce visau destul
se întorceau nedumeriţi şi somnoroşi.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nW

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s