Crochiu – Dimitrie Stelaru

 
Am văzut cândva un artist care arunca poezia, petalele firave ale cuvântului, cu mâinile, cu picioarele, cu părul şi m-am prăbuşit în ţărână ca un cocoloş-gândac ucis de negândul actorului.
N-avea gând.
Când m-am trezit din căzătură la sfârşitul nopţii am luat cartea cu poeme şi am citit rândurile declamate de numitul renumit actor – molcom le-am citit, adunat altfel, şi-am văzut vorbele ridicând slavă florilor umane, le-am auzit armonia izvorâtă din piscurile singurătăţii inimii.
Nu cumva nunta poetului, fără ţambal, nu e decât funcţia supremă spre curăţenie, puritate, în greşelile multe ?
Cuvântul fiecare şi-l vrea înălţare :
 
Ei ! Trebuie să alerg,
să alerg ca un leu
în pădurile virgine ale poeziei.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-nm

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s