Gânduri de Ioanid Romanescu

Mă bărbieresc şi plâng
 
De cum octombrie apare
iar scad un an din câţi mi-au mai rămas
şi spun: voi duce-o viaţă ca şi alţii,
de toate neghiobiile mă las!
dar-nu ştiu cum-prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverşunare
şi mă trezesc bolnav aicea, între cărţi,
ca pasărea care-a uitat să zboare
mă bărbieresc şi plâng-în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinsă de ruşine
… abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri-nu din casa cea oarbă la noroc-
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
şi merg numai să am de unde să mă-ntorc
*
Dacă există un Dumnezeu
 
Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în braţele mamei mele
cum astfel fiecare ajunge
în braţele celei ce l-a născut,
cum însăşi mama stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale care stă în braţele
mamei sale…,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în braţele unei mame uriaşe
dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-mY

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s