poeziile XVI si XX – Daniela Caurea

 
poezie XVI
 
Şarpele fantastic e cea mai
grea întrebare cu care ne bântuie
piatra; răspunsul fiind unul singur
având dreptul la el o singură dată,
înconjură limba cu spini şi fruntea
cu ploi de furnici, singura şansă
fiind să trăieşti ca un arbore
împlinit, urcându-şi solzii în singurătate.
Răspunsul te va copleşi într-o
bună dimineaţă şi-l vei striga
cu voce tare, ca-ntr-un înec.
Se vor găsi destui să-ţi întindă
un braţ dezgolit şi mirarea,
dar va fi prea târziu,
vei putea vedea limpede,
şarpele perfid urcând
pe unghiile Julietei, sus în balcon,
şi monstrul lunecând din
cetate spre neamul lui Laokoon.
 *
poezie XX
 
Don Quijote, călare pe-o singură
frunză, cutreieră anotimpul,
jurând că nu se mai împarte
cu nici o femeie, se biciuie seara
cu iasomie şi cu fier îndulcit
cu ienupăr, lecuindu-şi în ciubere
cu lapte superbele-i picioare de sticlă.
I se urcă racii pe unghii,
în sânge, şi el jură
mai departe castitatea cuibului
său cu paie ferecate-n lacrimă
de nesomn. Curtezane spăşite
vin să-i cureţe aerul şi vântul
de orice fir de aripă, ce-ar putea
să-i rupă plămânii, luminându-i
auzul şi mersul cu neînflorită
goliciunea lor şi cutreierând
câmpiile cu mult prea verde
senin, cântându-i poemele lui
de poet androgin.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-mT

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s