Poezii – Emil Botta

Din volumul "Întunecatul April" - 1937
Un dor fără saţiu
 
De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu, din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă piardă.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjite du-te-vino în spaţii,
nici timpii de aur, nici anii-lumină,
izvoare sub luna, ori dornica ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu m-alină
şi parc-aş visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins…
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu
*
O ultimă întrebare
 
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai văzut cumva lunecând o stea ?
 
Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de cleştar,
dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.
 
Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva …
Dar, noapte senină, vistiernică a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?
*
Fantasmagoria
 
Stele ascunse în telescop
întorceţi-vă-n cer.
Douăzeci de ani astronomul miop
o să vă caute ca pe mioare un oier.
 
Priviri, la matcă vă-nturnaţi
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere să-i redaţi
luna şi soarele.
 
Melci, reintraţi în cocioabe,
cenuşă, revino în focuri şi-n vetre,
copaci, intorceţi-vă în muguri, în boabe,
şi voi, oameni, în pietre.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-mn

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s