Bătrânii satului – Eugen Evu

Pe bănci de lemn, mesteacăn tânăr, necojit,
La porţi bătrânii satului aşteaptă seara
Şi stelele când jăruie spuzit
Cu glas scăzut, molcom, vorbesc cu ţara.
 
E-un ritual din prundul firii lor,
Din sângele neîntrerupt, arhaic,
Un cult de sfetnici, bătrânesc sobor,
Ce-i face roată-n templul serii, laic.
 
Sub oiştea-nstelată stau bătrânii
Şi nimeni nu-nţelege şoapta lor
Părâul satului îşi stinge crinii
În noaptea ce-i învăluie uşor…
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-l4

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s