trei lecţii – Nichita Stănescu

din "operele imperfecte" - 1979
 
lecţia despre cub
 
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sînge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
pînă ce cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărîmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor :
– Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărîmat !
*
starea medie
 
Pietre fumegînde şi cai rupţi,
temple adolescente în ruină
din care zeul s-a smuls pe sine
lăsînd lungi fîşii de piele verzuie
şi aerul acesta înecăcios
al faptului că sunt
 
Haotică matriţă în care-am fost bătut
împreună cu restul de sesterţi
din amfora pe care el a uitat s-o mai ia cu sine
 
Îmbătrânesc necheltuit şi neschimbat pe nimic
între aceste ruine adolescente
între coloanele care încă mai miros
 
a piatră proaspăt lustruită.
Cîteodată mă mai uit lung
înspre focul din cer
unde s-a mistuit zeul
 
Din fîşia de piele verzuie
mi-am făcut haine
 
E singurul lucru din mine şi de pe mine
care nu se rupe.
Ţine şi nu se rupe .
*
lecţia despre cerc
 
Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaş băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
După aceea se cade în brînci
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului.
Atît
*
citiţi traducerile în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ja

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s