Acasă – Ana Blandiana

Era un timp când mă simţeam
În trupul meu acasă,
Ştiam locul fiecărui lucru –
Fereastra în care răsare soarele
Şi peretele dinspre nord,
Nu-mi era niciodată urât,
Îmi găseam de dimineaţa
Până seara de lucru,
Iar dacă plecam undeva
Abia aşteptam să mă-ntorc.
Acum de-atâta ordine mi-e silă
Şi de ştiutulpederost mi-e somn,
Nu mai ţin minte când am fost adusă
În încăperea prea frumoasă pentru mine.
Căutam pe cineva şi i-am rămas în loc?
Sau poate-a fost o cursă
În care-s prinsă încă?
Aştept de mult şi am uitat pe cine…
Oh, mi-e atât de frig în casa asta!
Dac-aş pleca acum, ar fi detot.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fX

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s