Purpuriu, verde şi auriu – Diana Geacăr

Citesc un roman despre doi copii, un băiat şi o fată, care
s-au micşorat şi au trăit aventuri spectaculoase
printre fire de iarbă, reuşind chiar
să scape din bârlogul unui gândac.
Eu sunt examinată de bobocii de raţă.
Ceilalţi au plecat la săpat.
Nu am voie să scot nici o găleată cu apă.
Până seara, când trebuie să duc oile pe vâlcea
-unde berbecul mă va analiza,
pocnindu-mă în spate cu coarnele –
mă plimb pe uliţă
pe spinarea unui bărzăune,
dar numai pe la umbră şi peste gardul vecinilor,
până la cireşele coapte.
Cu el am dat gata şi vişinele.
Am ieşit în grădiniţă cu un scăunel de casă,
cu patru picioare şi o pălărie.
Lumina se strecoară printre crengi,
îmi subliniază fragmente importante
de pe pagină. Mi se face somn.
Ridic un ciob străveziu şi-l aşez
la intrarea unui muşuroi de furnici roşii.
În apropiere, muştele îşi fac
de cap cu un cotor de măr.
Pe şosea trece la vale un grup
de fete pe role. De pe umerii lor aurii se desfăşoară
o aromă de pepene galben.
Un vecin mă întreabă ce citesc.
Îi arăt coperta. „Aha”, spune şi eu mă întreb
dacă ştie despre care Ulise este vorba.
Antenele vecinului freamătă.
Mă jenez şi decid să mă întorc în casă.
Dar, când să mă aplec să iau scăunelul,
sub lovitură puternică a berbecului,
alunec pe iarba sticloasă.
*
Citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-fL
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s