Rochia în floarea vârstei – Diana Geacăr

Ca spirit al copacului deţii atâtea secrete încât
toamna este esenţial să-ţi aminteşti
că ai o formă umană:
rochia purpurie foşneşte când ies
la plimbare, atinge din mers
copacii, cad în stoluri
frunzele şi
valuri de părinţi,
în librăria din centru:
caiete de română şi matematică, cărţi
cu o singură poveste sau cu mai multe.
Depinde ce vârstă are copilul dumneavoastră.
Pantofii purpurii împing pământul
şi părul flutură în aerul cald, ridicat
de ciocurile păsărilor, tot mai sus
printre ramurile verzi, luminate, se scutură
de poveşti în parcul din centru, unde
spiritele asurzite stau înghesuite.
Ca-ntr-o poveste fără sfârşit,
vin aici şi mai îmbrăţişez un copac.
Fetiţele presară pe trotuarul din faţa mea
castane care în orice minut pot exploda.
Zâmbesc sau râd în hohote,
când vor să scape de spirite.
Nu-mi pot aminti vremea când zâmbeau
oamenii străini la mine. Îmi amintesc doar
telefonul care m-a făcut
să chicotesc şi să tremur.
M-a întrebat dacă îl mai iubesc.
Ei m-au întrebat toată ziua
cine a fost şi ce voia.
Le –am spus că era o greşeală.
Lui îi spusesem că da.
*
Citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-fE

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s