Portret – Laurenţiu Ulici

Sunt bătrân, bătrâne, timpul nu mă iartă
Anii – nu ştiu bine când s-au adunat :
Mai iubind o fată, mai ratând o carte,
Mai plesnind din biciul râsului curat;
 
Mai lovit de soartă, câteodată-n faţă ;
Mult mai des, din spate – de prieteni buni;
Mai uitat în somnul alb, de dimineaţă ;
Mai plângând în zborul unor vagi lăstuni ;
 
Mai sedus de glorii care n-au să vină ;
Mai tratându-mi clipa pentru-un ceas fictiv ;
Mai stingând lumina tâmplelor, alpină ;
Mai cerând ninsorii tainicul motiv ;
 
Mai purtând pe umeri munţii iluzorii ;
Mai glumind cu mine ca să nu mă dor ;
Mai căzând din şaua certă a rigorii ;
Mai cutremurat de-un frig interior ;
 
Mai minţind de dragul unui alt dor – sudic ;
Mai visând la umbra morilor de vânt ;
Mai pândind amurgul simţurilor, ludic;
Mai crezând în rima plânsă de cuvânt …
 
Sunt bătrân, bătrâne, timpul îmi împarte
Anii pe din două, leneş alternând :
Mai ratând o fată, mai iubind o carte …
 
Până unde, totuşi, până unde ? Când ?
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-eT

 
 

6 responses to “Portret – Laurenţiu Ulici

  1. Aceasta poezie ii apartie lui Romulus Vulpescu, nu lui Laurentiu Ulici

  2. Buna ziua,
    doua situri internet cunoscute (agonia.ro, versuri si creatii.ro) o atribuie lui Ulici ; va multumesc daca puteti preciza sursa dv. de informatie.
    cu stima, C Lupe

  3. Se pare ca nu putem sa ne bazam prea mult pe ceea ce apare pe Internet. Si pagina de internet a ziarului financiar o atribuie tot lui Laurentiu Ulici. Sursa mea este catrea de Poezii a lui Romulus Vulpescu

  4. Există patru surse extrem de credibile, plus o deducție logică – care elucidează paternitatea acestui poem ca aparținând lui Laurențiu Ulici. Cu toate patru sursele am comunicat personal.
    În primul rând este soția/văduva lui Laurențiu Ulici, d-na Rica Ulici, care mi-a confirmat că este poezia lui. Scrisă exclusiv pentru Romulus Vulpescu (se adresau unul altuia cu „bătrâne”). Este singurul poem rămas/scris de Laurențiu Ulici (după câte știu), publicat chiar de el la sfârșitul cuvântului de autor/editor al antologiei „1001 de poezii românești”. Ulici nu semnează poemul ca autor (îl redă numai, fără a specifica sursa). DAR dacă Portret ar fi aparținul lui Romulus Vulplescu, Ulici nu ar fi „dat-o anonimă” în nici un caz (asta este deducția). S-ar putea interpreta că poemul, așezat în acel loc la începutul antologiei, să semnifice un fel de dedicație secretă a antologiei către Vulpescu, singurul care ar fi recunoscut poemul și autorul.
    Oricum cuvântul d-nei Ulici nu poate fi contestat.
    Celelalte trei surse care mi-au confirmat (tot din discuții directe) paternitatea acestui poem ca aparținând lui Ulici – sunt Alex Ștefănescu, Horia Gârbea, și Nicu Alifantis. Ultimul în creditează pe Ulici ca autor al versurilor melodiei compuse de el (tot Portret, de pe CD-ul Mozaic). Iar Nicu Alifantis este extrem de minuțios în privința surselor și ale drepturilor de autor.
    Dar oricum, aveam deja afirmația d-nei Ulici.

Lasă un răspuns la cindrel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s