Fiara care s-a pierdut – Constant Tonegaru

Rămân poet cu versuri cununate
scrise de inimă albastră şi urât,
când aş fi vrut să fiu un porc mistreţ
să-mi port prin lume colţii poleiţi de la rât.
 
Caut pauză, mereu simpla cezură:
nu ştiu că eşti, poate să fii un fum
şi, Doamne, când sudui că m-ai făcut altcum
îmi auresc dinţii din gură.
 
Aş fi pus laba pe pământ
izbind copita cât unghia de heruvim
spre a bate clopotele în turle
ca să vadă cine sunt.
 
Pe norii aşezaţi în trepte
încerc să umblu seara să mă aflu,
îmi scot piciorul afară din odaie,
dar curge ca ţărâna în spice drepte.
 
Caut pauză, cu virgulă viu,
deocamdată pe hârtii
o port după gât ca o blană de vulpi argintii –
găsesc eu punctul ceva mai târziu.
 
Acum mai fac un pas şi încă merg
până rămân numai o mână,
tot ce-a crescut înalt să îngroape,
când mă presar în dealuri de ţărână.
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-ei

 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s