Doar zgomotul ninsorii… – Valeriu Pricină

A explodat văzduhul ca o bombă
şi noi dormeam – n-am auzit nimic –
cum ne surprind culturi ce dau în spic
neagra cetate şi-a mai pus o plombă.
 
S-au smuls din cuie frâiele de frig,
un greu harnaşament stă peste case,
palizi muscali, enormi, cu tâmple rase,
în vechi mansarde tâmplele-şi înfig…
 
Şi-ai zice că doar clopotele-s moarte –
nu vor să dea semnalul de plecare
palatelor ucise de răbdare
zurgălăind cu mari ferestre sparte.
 
Am şi văzut convoiul în câmpie
şi-n urma lui siajul gros de smoală,
un front străpuns ce fumegos exală
din şobolani o tristă liturghie.
 
Medicament – zăpada moale pică
în pivniţe, pe-un subteran abces –
a coacere ţiţâna i-a purces
de-a purităţii infernală frică.
 
Tot mai adânc pe străzi fără de drum
e stratul de pustie ce se-aşează,
o poteră de lună-n cer vibrează
umplând cu glonţi pistoale mici de fum.
 
La fostul circ, pe lanţ, ca un diez,
un scrânciob scârţâie de colo-ncoace
bălăbănind, în scursa ei găoace,
progenitura Christului burghez…
*
… Şi dintre-atâtea zgomote de pace
doar zgomotul ninsorii ne mai place !
*
citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-dF
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s