Anno domini şapte – Gheorghe Tomozei

Copilărie, primele, de mână litere
căzând cu primii dinţi amari,
pe-acoperişuri străine. Trimitere
la cumpărat litere mari,
ca la cumpărat de vanilie,
petrol şi aloe
când în casă nu mai e nici un coltuc de aprilie
şi de greieri e atâta nevoie…
Ceşti sparte. Lacrimi şiroaie
Spălând cine ştie ce delicată cârmă
când în odaie
timpul lucrurile le comprimă
şi dulapurile se fac mici şi tinicheaua
îşi pierde, scos de mama, luciul
iar peste oraş bate neaua
şi clopote-şi clatină tuciul.
Micşorare înceată. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fată
uriaş din ore s-a ridicat
şi în memorie se dilată,
cu monstruoase gingăşimi. Transpare,
se zideşte în gardul firav, de nuiele,
al pieptului şi mi se pare
că sunt fiul fetei acele.
Şi sunt fiul acelui spaţiu
(anno domini şapte)
când peste frunze-alungindu-se cu nesaţiu
plouă cu dinţii mei de lapte
peste abecedare şi clopotniţi,
(la anno domini şapte)
fiu al sării din solniţi
şi al lacrimilor de lapte…
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cT

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s