Eram acolo – Adrian Erbiceanu

Eram acolo şi eram departe,

Scrâşnind, când vechea poartă s-a închis

În veşnicia care ne desparte

De-atunci, din pragul ultimului vis.

 

Vorbele tale mai răsună încă

Cu sens abscons, pieziş prin nefiresc,

Încât pierdut în valea lor adâncă

Încerc zadarnic să mă regăsesc.

 

Auzul meu refuză să dezlege

Spre înţeles cuvântul salvator

Că poama vorbei tale o culege

Tăcerea grea în care mă-nfăşor.

 

În nefireasca lume de cuvinte

Căreia rob m-a dat – stereotip –

Erorilor şi-aducerii aminte:

Fără speranţă nu există chip.

*

cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cr