Capricii – Carmen Pompey

« Albastră-albastră e iarba înverzită » –aş cânta
de-a « Podul de piatră » m-aş juca
dar vocea m-a uitat
podul s-a dărâmat
 
Aş sări într-un picior
dar şotronul s-a decolorat
(pietricelele le-am pus bine
în Caleidoscopul meu preferat
ale cărui oglinzi s-au spart…
dar EL o să se bucure să I le dăruiesc
 
Mi-aş agăţa cireşe la urechi
însă uit mereu când e iunie
M-aş lăsa legănată de crengi de salcâm
Aş reînvăţa caligrafia florilor albe
Şi L-aş întreba inocent:
«- Într-o călimară
Este o cerneală
Ce culoare are cerneala TA? »
 
Ba chiar aş sta de vorbă cu Motănel
Numai că şi el a plecat de acasă
Ca toţi motanii … să moară în străini
Ca să nu o supere
Pe Madame Birim-Birim-Bau
Care-avea castel frumos..
 
Când vin ploile mi-aş face ciuboţele de noroi
deşi mi s-a spus că nu se cuvine …
aşa cum mi s-a spus să nu mai pândesc ceasul
(EL nu mai vine)
Şi Doamne fereşte !
să nu cumva să eliberez păsările din colivii
 
Toamna aş aduna merele de pe tarabe
şi le-aş reda copacilor
să le recoloreze verzi
neîmbietoare la păcat
 
Iar iarna
m-aş îmbrăca în fulgi de nea
din zăpadă mi-aş croi aşternut
m-aş culca
poate-poate mi-ar îngheţa sufletul
 
şi cine-mi interzice
să-mi fac din neuitări un cântec de leagăn
pentru somnul de veci ?
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-cc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s