Fântâna Veacului – Adrian Erbiceanu

e-atâta mâl ascuns în noi, că, dacă
aş scotoci în timpul-antipod,
cu fiecare pas tot mai săracă
s-ar face punga dată s-o deznod;
 
tot mai puţină apă-ar da fântâna,
tăcerea s-ar întinde ca un val
atoateştiutor – strivind lumina 
descătuşată-n spaţiul ancestral;
                      
tot mai puternică ar fi arsura
pe ochii-nchişi – ca-n ţarină de lut –
de frica iernii ce închide gura
pe şoapta clipei care a trecut
 
şi n-ar rămâne-n mintea ce refuză
băltite ape – nici cât fir de păr –
decât Fântâna Veacului : ecluză
Minciunii travestite-n Adevăr.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-by

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s