Solia – Mihai Ursachi

Eu sunt ambasadorul Melancoliei,
şi iată,
mult prea duioasele mele scrisori
de acreditare:
 
PRIMA SCRISOARE:
 
Noi, Padişahul
întregii Melancolii,
Împărat al Singurătăţii de Sus şi de Jos,
stăpânitor
absolut al Regatului Dor
şi Prinţ Senior
al Tristeţii,
dăm ştire la toţi ca să fie cu luare aminte
către solia trimisului nostru numit Menestrel.
 
Dată azi în cetatea Mâhnire
 
A DOUA SCRISOARE:
 
(Fiind scrisă în limba melancolică, cu caractere insesizabile, scrisoarea se adresează numai celor care pricep de la sine această limbă.
 
A TREIA SCRISOARE. BALADA LUI MENESTREL, CARE BĂTU PÂN’ACOLO DRUM DE MULTE VIEŢI, CI N’A FOST VREDNIC SĂ TREACĂ DE POARTĂ ŞI SĂ ADUCĂ SOLIA:
 
Era un castel înecat în verdeaţă,
pe porţile negre sculptat un dragon
părând că de întotdeauna veghează
să nu intre lume străină’n donjon.
 
Veneam de departe, albastru derviş,
şi ostenit după şirul de ani,
purtam pe veşmânt şi pe frunte înscrişi
versete din Pali şi psalmi din Coran.
 
Eu nu căutam nicăierea nimic,
se auzea de prin crânguri de roze
cântarea ciudată a lui Laostic,
pierdut în adâncă şi blândă hipnoză.
 
Desculţ şi purtând o cunună de pai
de rogoz, m’au chemat musafir
(era chiar în ziua de Sfântu’ Mihai)
la prânzul cel mare de după Turnir.
 
Dar eu am tăcut şi-am plecat mai departe,
şi fără să trec pe sub porţile vechi,
 eu însumi, pe veci încifrata mea carte,
un cântec de vis îmi suna în urechi.
*
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-be

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s