Strămoşii – Ioan Alexandru

Oricât le era vatra de săracă
trăiau mai mult cei vechi şi mai uşor
Lângă părinţi o viaţă să trăiască
Şi încă una lângă pruncii lor
 
După ce întreaga moştenire
Se ştia ajunsă-n locul sfânt
Sătui de zile şi de fericire
Plecau strămoşii de aici cântând
 
După ce-aşezau pe îndelete
pentru suflet ce era mai greu
Întorşi senini cu faţa la perete
Se strămutau la bunul Dumnezeu
 
Nu puteau muri fără să-şi lase
Întreaga avuţie celor vii
Matusalemi cu bărbi evlavioase
Încap într-un mileniu doi sau trei
 
Ce-i mai de preţ să nu se risipească
Frumuseţea lumilor de la-nceput
Câteva făpturi s-o tăinuiască
Prin care focul veşnic a trecut
 
Să nu se uite să nu-l bage-n seamă
Cuvântul stă în veac nemuritor
Ca limba într-un clopot de aramă
Cu cât îl bate-i mai răsunător
 
Unde sunt mulţi e gata să se piardă
În grabă mare ce avem mai sfânt
Era de-ajuns luceferii să ardă
Să se străvadă celălalt pământ.
*
cititi traducerea în francezã :
http://wp.me/p1pjp4-9O
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s