Efemeride şi statui trăind – Ilie Constantin

Obişnuit de-atâta timp cu mine
Dau ritmul meu planetei călătoare.
Dar nimeni nu-l acceptă şi-mi revine
Pe braţ precum un şoim de vânătoare.
 
Mult nărăvit la propria bătaie
A inimii îmi pare că-i egală
Cu etalonul tainic ce şi-l taie
Pământu-n veşnicia orbitală.
 
Mari cercuri imperfecte, ca de cretă,
Sunt anii mei urmând să se cresteze
Şi linia lor strâmbă îmi repetă
Că lumea-i diferenţă de viteze.
 
Ninsoarea, frunza, turnul de cetate,
Aceleiaşi tăcute gravitaţii
Vânat, se surpă orb înstrăinate
Într-un vacarm coral de-acceleraţii.
 
M-aş pomeni bătrân, cum centenarii
Din Caucaz, în treapta unei zile
Trăite-n ritmul de furnici, pe arii
Întretăiate, spornice, febrile.
 
Absurdul ciclu de efemeride
Născute-n zori, la-ntâia stea ucise,
Spre-o întâlnire gândul mi-l deschide
Cu o umanitate din abise :
 
Cum vom putea acelor oameni-raze
Să le vorbim, în lumea lor afundă,
Când generaţii s-or schimba prin fraze
Tot istovindu-se să ne răspundă ?
 
Noi înşine, cei retezaţi de Parce
Prea timpuriu, dacă din somnolente
Stele s-ar întâmpla să ne debarce
Statui cu gesturi erodat de lente,
 
Cum le-am vorbi ?
Dar le-am vorbi ? Rapide
Mileniile le-ar veghea cu schimbul
 
Aşa cum trec pe lângă piramide
Popoare, seminţii, nisipuri, Timpul.
*
cititi traducerea în francezã :

http://wp.me/p1pjp4-9m

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s