mi-am uitat casa şi numele – Virgil Mazilescu

mi-am uitat casa şi numele e obositor
să-ţi ştii mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian uşa de la intrare
se deschidea înăuntru ? şi câinele negru al vecinului
spuneţi că muşcă ? şi n-ar trebui să umblu când
e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni ? am uitat
am avut vreme destulă să uit din creer până în degete
aici lângă dunăre mă înconjoară păsări de tot felul
vrăbii gâşte sălbatice specii rare de cocostârci
şi iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier
poate să vină iarna scitică
voi exista mai departe şi voi călători mai
departe ecou
a doi părinţi oneşti reverie de lebădă
auziţi : viaţa : stele scobind încet câmpia
*
citiţi traducerea în franceză :

http://wp.me/p1pjp4-1d

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s