Interviu – Florin Mugur

Şi despre poezie ce crezi
mă-ntreabă cineva. Nu ştiu. Uite
mânânc tot mai rar vişine
urc anevoie scările – şi nici măcar
nu-s alte scări. Nu-i nimic, spune
tot ce atingi se face poezie.
Da de unde ! Era aşa dinainte.
Şi pentru că mi-ai adus aminte, uite e momentul să nu mai ating nimic –
 
îmi ţin mâinile tremurătoare-n aer
departe de mine
de parc-ar fi bolnave de boala copiilor
şi să nu-mi spui mie
că aerul le sărută –
nu le sărută nimeni
 
nici măcar dracul cel frumos
nu le mai sărută
nici mama dracului, săraca.
*
cititi traducerea în franceza :
 

http://wp.me/p1pjp4-1s

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s