Covor fermecat – Romulus Vulpescu

Pe drumul din pustiu, marcat cu leşuri,
M-a-ntâmpinat un negustor de preşuri ;
La borna de popas din oase arse
Îşi descărcase marfa – numai gioarse :
Bukhare verzi, Tebrizuri deşirate
– Saftea şi sold atâtor califate
Pe care şi-a oprit nisipul goana ;
Lucid, spre oaza mea din vis, morgana,
Mă legănam pe îndoieli atroce…
Dar zâmbetu-oriental – fir ars de voce –
Mi-a-ntins o rămăşiţă gri de Ghaza.
Candid, nebănuindu-i ipostaza
Şi victima vizibilei mizerii,
Am stat din drum cu temenele-n serii ;
Negoţ sordid, ignobile covoare !
Pornirăm lent tocmeala de rigoare.
Milos, cu politeţi europene,
Am pertractat în relaxări, alene,
Şi m-a convins vicleana secătură
Să cumpăr un Musul, o vechitură
(Ba pretindea, cu mimici amicale,
Că-i preşul zburător din halimale !),
Către-asfinţit căzusem în ispită ;
Luând sub braţ carpeta decrepită,
M-am tras cu ea din bivuac în lături
Să mă-nfăşor ca-n lâna unei pături.
Un frig urât se cuibărise între dune
Şi fibra veche auzii cum spune :
„Asemeni ţie, înveliţi spre seară,
Cortegii de drumeţi se perindară,
De când un veac de veci urmează veacul,
Aicea, în deşert, e bivuacul
Acestui vânzător dibaci să-nşele :
Câţi visători n-a-nfăşurat în ele !
Adu-ţi aminte ochii lui şi chipul :
El a văzut născându-se nisipul
Şi-l tot prefiră, bob cu bob, să ţină
Clepsidra veşniciei veşnic plină.
Bat vânturi negre, cad apusuri roşii,
Se macină de vârstă chiparoşii,
Oceanul seacă, şters din geografie,
El ţine-acestor morţi catagrafie,
Pândind la drumul mare în deşerturi
Cu Bruse-n zdrenţe,-Aldebarane – sferturi ,
Uzate de-un noian de generaţii
Întoarse-acum în praf de constelaţii
Înregistrând cu multă sârguinţă
Tot ce e viu şi trece-n nefiinţă,
Mai speri, nu dormi şi sufletu-ţi rezistă
Dar trupul spulberat nu mai există :
L-a şi cernut urzeala-mi destrămată
Şi-un vânt subţire l-a purtat îndată
Spre oazele sub rodnice-auspicii
Să-nchidă frunza-n giulgiu de silicii.
Nisipu-n care carnea-ţi măcinară
E-un fir de praf din fibra mea precară.
Când mâine-n zori vei fi deşert departe
Şi vântul zburător o să te poarte
Pe-a morţii nesfârşit de lungă cale,
Precum visatul preş din halimale,
Eu, periat, sinistru, ros, la pândă,
Alt ins voi aştepta cui să mă vândă
Pe drumul din pustiu, cu oseminte
Eternul negustor care te minte.”
(1963)
 
cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-1x

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s