Muntele – Marin Sorescu

Tin locul unei pietre din pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabila confuzie.

Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.

Am simtit soarele pâna la osii,
Si luna
Pe la miezul noptii.

Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.

Si cu toate ca-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Câteodata ma pomenesc urlând :

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

*

Cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-4J

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s