Teroare din copilărie – Ilie Constantin

Revii, teroare din copilărie,
Ameninţare de-ntuneric, rece,
Pereţii au substanţă rară, vie,
Prin care forme de temut pot trece.

 

Treptata beznă lasă prin unghere
Contur singurătăţii – ca o mantă
A cărei poală lunecă-n tăcere
Pe goale vizuini căscate-n pantă.

 

Sunt fiare mari vibrând de-atâta pândă
Şi răbdătorii şerpi, încinşi în zale,
Chiar câinii mei ce-aşteaptă să mă vândă
Acestei conjuraţii bestiale.

 

Şi mai ales sunt cele-fără-chipuri,
Proiecţii de fiinţe ne-ntâmplate,
Tot ce nu poate fi, ca din nisipuri
Se-alcătuieşte să mi se arate.

 

Oh, joc al nervilor febrili cu nervii
Extenuaţi !
Lumina izbucnită
Izbeşte precum suliţa Minervii
În formele-neforme ce palpită ;

 

În ritm de inimă pulsează încă
Şi în podele se preling, ursuze,
Cum smulse de pe aria adâncă
A mării se topesc pe bord meduze.

 

(1967)

 *

Cititi traducerea in franceza :

http://wp.me/p1pjp4-4r
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s