Simfonie în do decanez – George Stanca

Fredonai o melodie
Dodecafonică.
Frunzele de măslin vibrau atonal
Legănând stâncile din Dodecanez.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Ascultam fascinat, torcându-ţi interjecţii
Calde în ureche.
Tu visai că profanăm o mânăstire de fragi
Al cărei hram e o noapte de Dodecanez.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Pe malul verde şi tăcut, noi
Celebram lumina lunii.
Sânii tăi adormiseră de-o veşnicie,
Cai albi galopau într-un
Dezmăţ perfid de stele,
Noaptea murmura la unison cu tine
Ceva dodecafonic, din Dodecanez,
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un diez.
Când caii s-au pudrat în argintiu,
Iar marea îţi sufla şoptit prin păr
Pe gura ta, albă, cântecul,
Muri încet, tonal, albastru şi domol.
Şi, dacă nu mă-nşel, uitaseşi un bemol.
Din volumul Tandreţe Maximă, 1981
*
cititi traducerea în franceza :
 

http://wp.me/p1pjp4-1R

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s