Arhitectul – Ilie Constantin

Furtunile prin veac topiră varul
Şi-un amânat înscris ieşi din zid :
„Zeilor mării le închină farul
Fiul lui Dexifran, Sostrat din Cnid…”
 
Mâl istovit de fală şi milenii
Purta spre mare Nilul auriu
Dar veşnicia i-o vegheau hellenii
Jur împrejururi, până la pustiu.
 
Sfidată de catargele deschise,
Bătută-n vâsle sub văzduhul mort,
Marea vorbea în limba lui Ulise
Din toate zările spre orice port.
 
În fildeş, purpură şi palisandru,
Sporit cu aur, ocrotit de zei,
Oraşul cel mai drag lui Alexandru
Se ridica, sub regii Ptolemei.
 
Şi, într-o noapte, şuvoi prin stele
Cu ochiul fix şi ferm întâiul far,
Urlând spre stânci, incendiat pe vele,
Adulmecat de fulger în zadar.
 
O, turnul se-nălţase cu migală,
Mult amânat, ca toate în Egipt,
Şi coama lui urcase triumfală
Cât cel mai nesfârşit eucalipt.
 
Corăbiile îl priveau umile
Umbrindu-i glezna-n vârfuri de catarg,
Şi noaptea de la şaptezeci de mile
Le ocrotea chemându-le din larg.
 
În zori când soarele sărat de unde
Stingea luceafărul vegheat pe turn
Lua foc pe ziduri marmura : un munte
Ardea pe ţărmul încă taciturn.
 
La urmă, Filadelful, cu trufie
Veni să-şi vadă numele, muşcat
Cu scris de-un stânjen şi aurărie
Pe faţa turnului dinspre palat.
 
Era cea mai temeinică izbândă
A unui nume ! Iris amărui
Oprea bătrânul rege, ca o pândă
Pe nemurirea literelor lui.
(1967)
 
Din volumul Bunavestire, Bucureşti 1968.
*
Cititi traducerea în franceza :

http://wp.me/p1pjp4-2n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s