Oglinda – Constanţa Buzea

1
Oglinda e ovală şi pusă-n lemne fine,
Nu ştiu unde dispare, unde foşnind revine
Cu mine peste pieptu-i, cu mine-n suflet stând,
Sau retrăgând argintu-ntreg fără de gând.
Atât rămâne patul de alb, de singur, lor
Groteştilor imagini şi duhuri, un popor
Al somnului de ziuă înfăşurat în cald,
Al lungilor coşmaruri de moarte, de înalt.
Se culcă răsăritul trăgându-l peste pleoape,
Ca trupul să rămână dumnezeiesc aproape,
Oglinda se precipită, alungă praf, conduce
Întreaga ei lumină de doliu şi răscruce.
2
Plecând un timp descopăr că mi-ai lăsat un chip,
Aproape-al tău, în faţa oglinzii de nisip,
Şi nevăzându-l, totuşi, de la-nceput, am zis
Că mi-ai lăsat în suflet un chip şi-n vis
Încă un chip, şi-n casa gemând de lucruri goale
Un număr stins de chipuri ale tale,
Să nu mă simt stingheră, şi să mă urmărească,
Nimic fără de tine în mine să se nască.
O, te iubesc cu toate că mi-e ruşine când
Această adunare lăsată pe cuvânt
Să-mi ţină şi urâtul ascuns şi despărţirea,
Vorbesc peste odihna-mi şi-mi amăgesc privirea.
Se ceartă, se alungă, se suprapun în goană,
Şi chipul din oglindă surâde ca o rană.
Dispar omorâtoare când vreau să le ofer
Un loc al lor pe poliţi, în glastre, în cuier.
Tu, pur alcătuitul din linii dulci de gând,
Alungă peţitorii, revino pe pământ.
*
cititi traducerea in franceza :

http://wp.me/p1pjp4-39

 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s