hanul rândunicilor – Ion Pillat

Colo-n umbra nucului
Stă din vremea turcului,
Leagănul urzicilor,
Hanul rândunicilor.
***
 
Han vestit la drum de ţară, han cu straşina afară,
Vechi de când e lumea — spun
Cărăuşii cu chervanul cari pe vremi îşi lăsau banul
Pe-o bărdacă de vin bun.
Stai de-acum cu muşchi pe şiţă, cu pridvorul prins de viţă,
Cu păianjeni în gârlici.
Intră slobod, ies pe uşă, ca o rază jucăuşă,
Miile de rândunici.
Te-a uitat de-o viaţă drumul, nu mai suie seara fumul
Hornului pe-ntins hotar,
Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă,
Primitorul tău umbrar.
Surugiii de-a călare n-o să-ţi bea în drumul mare
Ţuica de-aur şi nicicând
Pe haiducii laţi în spete, lăutari pe îndelete,
N-o să-i mai auzi cântând.
Han uitat la drum de ţară, han cu straşina afară,
Han pustiu şi părăsit,
Dacă nimeni nu coboară, în cerdacul de-odinioară —
Eu la tine am venit
Ca să-mi fii, han vechi, tovarăş, ca s-adorm la vatră iarăşi,
Să mă scol în zori aici…
 
Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare
Până-n suflet rândunici.
*
citiţi traducerea în franceză :
http://wp.me/p1pjp4-2E

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s