CA ȘI CÎND AR INTERESA PE CINEVA – Adrian Suciu

Mereu îmi spun că sînt destul de sănătos pentru
unul care, lipsit de conștiința morții, la cinci ani,
și-a găsit mama moartă în casă, prăbușită sub masa
ale cărei forme le pot reconstitui din memorie oricînd.
Am rugat-o să-mi cînte ”Groapa cu furnici” dar
nu mi-a cîntat și de atunci cred că omul mort e acela care
nu-ți mai ascultă rugămințile – sigur,
asta se referă la destui oameni vii dar
nu-ți negi revelațiile de la cinci ani pentru atîta lucru…
De la înmormîntare, nu-mi aduc aminte nimic
deși am dovada că am fost acolo,
sub forma unei fotografii în care tata mă ține în brațe
iar eu privesc spre fața încadrată de crini a mamei
cu fața mea de copil nevinovat pe care
sper că am mai avut-o de cîteva ori în viață. Spun ”sper”
pentru că detest să mă privesc în oglindă în clipele în care
cred că am fața de copil nevinovat. Era o masă stacojie,
cu picioare arcuite, cu decorațiuni
de inspirație vegetală pe margini. Scriu ca și cînd
ar interesa pe cineva nenorocita mea de masă de la cinci ani.
De fapt,
tot timpul scriu ca și cînd ar interesa pe cineva. Dacă
ar fi citit mama vreo poezie de-a mea,
pe ea cred că ar fi interesat-o. ”Poetul meu”, mi-a fi spus ea,
lipsită de conștiința poeziei, mie,
lipsit de conștiința morții.
*
Citiți traducerea în franceză =
https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/09/04/comme-si-on-pourrait-interesser-quelqun-adrian-suciu

Anunțuri

Reclamă – Alexandru Muşină

N-am nici un chef să dorm. Deşi sunt obosit.
Mă voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelaşi, în eternitate:
Iubire, milă, ură, crimă, suicid…
„Dar înainte să mă nasc, eu am plătit
Pentru o altă destinaţie!” Am greşit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclamă, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate şi Lumină:
„Lume unde se-amestecă Lucruri şi Idei,
În care toţi poartă o armură ciudată,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatină.
Aventuri! Exotism! Ofertă limitată. ”

***
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/11/publicite-alexandru-musina-2

Excitatorul – Adrian Suciu

Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
l-a inventat pe Dumnezeu. Să compostăm muzicanţii!,
a strigat Acela, ca o trompetă a extazului, ca alămurile întîmplării.

Trenurile trec pe unde n-ar trebui; fierările se hurducă!
Mecanicii agită chipie, suflă în fluiere!
Ei sînt dirijorii drumurilor de fier,
avînd gentuţe în care poartă slană nespînzurată şi ceapă de apă.
Iar Excitatorul construieşte o haltă roz,
cu un bufet mititel, în mijlocul depărtării.

O să angajeze o flautistă cu unghii subţiri să spele pisoarele.
O să facă un profit fabulos.

O să numească halta Balabala.

Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
i-a inventat pe Dumnezeu, halta Balabala şi simfonia
trenurilor rătăcite!

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/03/lexcitateur-adrian-suciu

Aveai părul lung până la cer – Emil Brumaru

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind
Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ…

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/03/tavais-les-cheveux-longs-jusquau-nadir-emil-brumaru

Opreşte-mă la tine – Gheorghe Azap

Opreşte-mă la tine, când o să-mi vină criza
De a pleca departe făr’ aparat de bord –
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,
Cu lacrimile tale adu-mă de acord.

Aprinde-încălţămintea, ce drumului o cere
Cu gânduri înnodate şi pumnul pe toiag
Şi din tulpina albă a boiului de miere
Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.

Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine
Regenerez sorbindu-ţi mirozna din pafta –
Şopteşte-mi indulgenţe hristo-elefantine
Şi leagă-mă de scaun cu anemia ta.

Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă
Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog
Mai fierbe nişte lapte, mai fă-mi o mămăligă,
Opreşte-mă la tine – opreşte-mă, te rog.
*
Citiţi traducerea în franceză  :

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/22/garde-moi-pres-de-toi-gheorghe-azap

Ne vom iubi odată – Gheorghe Azap

Ne vom iubi, odată, într-o eglogă pură,
Când vor cina lăcustele arhimandriți;
Un papagal de miere-ți va locui în gură
Și, șoapta mea, printr-însul, vei ști să o imiți.

Atunci or să se-nchege iluziile mele,
Cu zumzetul credinței lucindu-ți în surâs;
Va-ntoarce romantismul, din oale și ulcele,
Și-ai să-nțelegi, fricoaso, că lângă tine îs.

Îți vor cânta căpșune prin tricuspida lină,
Asemeni primăverii soboarelor de prunci;
Răscumpărându-mi anii în care-ai fost străină,
Vei defrișa din mine stihiile, atunci.

Debarasați de cangea momelilor bălțate,
Din cifrul împăcării o să ne facem zid.
În cea mai liniștită și sigură cetate,
Cu tine, adorato, aș vrea să mă închid.
*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/22/une-fois-on-saimera-gheorghe-azap

Femeile pământului – George Alboiu

Plecau oamenii noaptea
la femeile pământului îngropate pe câmpuri
cu sânii doar afară
ingurguiaţi de rouă turburată.
Se aplecau pe câmpuri şi săpau
cu sângele palmelor făcut cuţit nerăbdător.
Fiecare voia să-şi scoată din glii o femeie
vie, acoperită de pământ sănătos
şi să şi-o ducă acasă.
Frunţile murmurau tăcere brobonată
şi tremurau izbite de-un sărut
cât o frunză care s-a înecat c-un bolovan.
Se săltau apoi obosiţi —
zei negri într-o conjuraţie a nopţii —
şi plecau purtând pe-ncovoiatul umăr
câte o femeie a pământului
care până acasă îşi dădea sufletul.
*
citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/19/femmes-de-la-terre-george-alboiu