Fără motiv –Gheorghe Pituţ

 

Numai vara ne mai adunăm
puterile
sub acoperişul casei din sat.
Cinci fraţi semănaţi
pe aşezări depărtate
în gând pe rând ne rugăm :
mamă, lasă-mă să dorm
la umbra ta,
ocroteşte-mă, tată
cu braţele tale.
Simţim ceva ca şi cum
n-am fi născuţi pe deplin,
că mult din părinţi
ne mai este dator.
Intr-o zi de odihnă a satului
în jurul mesei strânşi
laolaltă
pe ochii tatălui
trăieşte privirea surorii,
ochii mei şi ai mamei
fac pârghii metalice-n aer.
Nu ştiu de ce
începe atunci, din senin
fără cuvinte, fără motiv,
să ne scuture casa un plâns
că se aud în cer bârne din alte planete trosnind.
*
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/09/27/sans-aucun-motif-gheorghe-pitut

ROMEO & JULIET – Mircea Florin Şandru

Un bănuţ de aramă – plată la vamă,
La luminoasele porţi ale mirilor morţi,
Ale-adormiţilor şi preaiubiţilor,
Plutind pe apele negrelor sorţi.
Luntrea alunecă, Lethe se-ntunecă,
Ochiul închis pâlpâie-n vis,
Pe faţa noastră rece şi-albastră
Soarele roşu cade-n abis.
Ţărmul desprins e, toate sunt stinse,
Se văd doar umbre, rând lângă rând,
Numai iubirea şi amintirea
Tulbură ceaţa fluviului blând.
Curând vom trece prin vadul rece,
Nu vom şti luntrea când va opri
Şi vom ajunge-n criptele lunge,
Unde-mpreună pururi vom fi.
*
© Mircea Florin Şandru
*
Citiţi traducerea in franceză=

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/09/26/romeo-juliet-mircea-florin-sandru

Eroarea – Geo Bogza

Toţi mă vânau.
Făcându-şi pe seama mea tot felul de iluzii,
mă vânau.

Unii credeau că sunt morun.
Şi se vedeau în faţa castroanelor cu caviar.

Toţi mă vânau.
Convinşi că norocul le-a scos în cale o pradă
nemaipomenită, mă vânau.

Unii credeau că sunt caşalot,
Şi le sticleau ochii socotindu-mi tonele de grăsime.

Toţi mă vânau.
Urmărindu-şi cu îndărătnicie lacoma lor fericire,
mă vânau.

Iar eu nu eram decât bietul catarg
Al unei corăbii de mult sfărâmate.
*

Citiţi traducerea în franceză = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/09/03/lerreur-geo-bogza

Trei poezii de Adrian Grauenfels

această privire naivă

ea ascultă radio pe terasă
şi de sus
vede în stradă
cum poştaşul îi aduce o scrisoare

câteva zile trec şi în acelaşi loc
zărim păsări care caută
cu ochii cuvinte

uneori descrierea unui sentiment
este o inaccesibilă ascensiune
în verticalul sufletului

privită de jos, femeia din terasa de la etajul 3
arată ca o glastră agăţată de balustradă
nimeni nu va ghici ce sedimente
se află în inocenţa gândurilor.

*
cuceriri neorealiste în muzee virtuale

Uneori aş vrea să mă ascund cu faţa în tine
să murmurăm cantate de Bach bălăngănind picioarele
în lut
tu ai să ma tragi de ochi
eu am să îţi sărut buricul de regină
am să îţi miros petalele de femeie bogată
aşa cum stăm la muzeu bând cafea
sub un portret de Modigliani
ai picioarele cambrate în războiul tău cu sexul opus
te las să mori de plăcere
citindu-ţi meniul melcilor burghezi
prăjiţi în usturoi…

*
vocale voci

Volubile vaci vocale voci vorbe vizual vorbite vara
văruiam veranda violetă visam vedenii, vidate viziuni vulpi..

angoase.. arteriale abcese ale absurdului abisuri cu
absconse ablaţii aberante acest August albul

balul.. dansam cu tine peste umbre gelos perfide pasul tău, mărunt, plutind sub voalul de damasc cu filigran forţat, figura ta fină încercam arabescuri şi tehnici de codru mare, nimic nu te devia de pe orbita ta explicită ne depărtăm centripet, haoticul despuiat de conţinut
scuipam palavre…

*

Citiţi traducerea în franceză = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/04/04/trois-poesies-de-adrian-grauenfels

Versuri în limba spargă – Nina Cassian

 

Poezie (credit Gabi Schuster)

În câmpul ce iţea de buturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbăreala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşlează,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: în lanţuri apa să se tragă!

Imprecaţie (credit Gabi Schuster)

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.
Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o crepitură pangă
şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

Sonet (credit Cristian Mocanu)

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând gulniul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai turmărie-mi pare stena
cu care golful feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
Şi linful zurnuie, răuns, prăuns…
*
Citiţi traducerea în francezặ = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/10/vers-en-langue-spargue-nina-cassian

Poezii de dragoste – George MIHALCEA

 

Dragostea ca un rest

ce e dragostea moșule
îl întreabă copilul străzii
pe cerșetorul bătrân
din fața bisericii

eheu fiule dragostea e restul
pe care când eram tânăr
îl lăsam pe tejgheaua
vânzătorului de absint

dar de ce pui întrebări idioate
mai bine privește în sus
și vânează norii
ei știu cel mai bine

*
Le Malentendu

ea a spus pasăre el a spus zbor
el a spus pană ea a spus aripă
și din neînțelegerea lor
s-a născut un menestrel surdomut

ea a spus sunt vie el a spus sunt mort
el a spus mesteacăn ea a spus copac
și sub privirile lor se prăbușea un pod
care ștergea visul de ecoul său vag

ea a spus noapte el a spus timp
el a spus toamnă ea a spus Noiembrie
și din ochii lor curgea atât de mult sânge
încât nici Regele Goeland nu l-a putut opri

ea a spus tăcere el a spus cuvânt
el a spus alizeu ea a spus sirocco
și în timp ce pluteau pe un râu subteran
între ei cădeau rar asfințiri de sărut

el a plecat într-o noapte
ea a venit într-o zi
dar nu-i mai văzu nici o mare
nici piatra nu-i mai auzi
*

Citiţi traducerea în francezặ=https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/07/poemes-damour-george-mihalcea

Poemul esenţelor – Leonid Dimov

 

Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii,
Iar eu am visat azi-noapte că mi-am pierdut papucii…
Deşi ştiam încă din leneşă tinereţe
Că naraţiunea, ironia, imaginile glumeţe
N-au ce căuta în cadenţe:
Că poezia ţine de esenţe.
Eu însă, elev fiind, ca toţi năucii,
Îmi pierdusem – pe coridoare ori în săli – papucii
Şi-i căutam, deşi era ora de fizică,
Deşi acuzat eram că nu mă dedau la metafizică,
De către ceilalţi versificatori din urbe,
Ci că tot umblam prin scaieţi, grohotişuri şi turbe.
Îmi căutam, deci, papucii cu pompoane albaştrii
Pe sub bănci, pe sub catedre, pe sub şepcării
(Adică şirurile de şepci atârnate de cuiere,
Dacă-mi îngăduiţi această putere
De a da cuvântului o semnificaţie
Alta decât cea oferită spre consumaţie),
Ştiind prea bine că la o anumită etate
Se poate căuta un nasture căzând în eternitate,
Să poţi aşa-ntr-o doară să chemi pe Cineva,
Prin candeluri o rază silind a furnica
Şi că poţi sări raiului ulucii
Căutându-ţi papucii,
Noaptea prin săli de marmură multicoloră,
Cuprins de spaimă că n-ajungi la oră,
Că poţi culege zilnic în geantă
Câte-un bulgăre ori piatră boantă,
Precum a făcut acel factor poştal –
(Cu numele piesei de şah numită cal)
Ducând locuitorilor telegrama ori chitanţa –
Un palat de-a pus jos toată Franţa.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-D0