Trei poezii de Adrian Grauenfels

această privire naivă

ea ascultă radio pe terasă
şi de sus
vede în stradă
cum poştaşul îi aduce o scrisoare

câteva zile trec şi în acelaşi loc
zărim păsări care caută
cu ochii cuvinte

uneori descrierea unui sentiment
este o inaccesibilă ascensiune
în verticalul sufletului

privită de jos, femeia din terasa de la etajul 3
arată ca o glastră agăţată de balustradă
nimeni nu va ghici ce sedimente
se află în inocenţa gândurilor.

*
cuceriri neorealiste în muzee virtuale

Uneori aş vrea să mă ascund cu faţa în tine
să murmurăm cantate de Bach bălăngănind picioarele
în lut
tu ai să ma tragi de ochi
eu am să îţi sărut buricul de regină
am să îţi miros petalele de femeie bogată
aşa cum stăm la muzeu bând cafea
sub un portret de Modigliani
ai picioarele cambrate în războiul tău cu sexul opus
te las să mori de plăcere
citindu-ţi meniul melcilor burghezi
prăjiţi în usturoi…

*
vocale voci

Volubile vaci vocale voci vorbe vizual vorbite vara
văruiam veranda violetă visam vedenii, vidate viziuni vulpi..

angoase.. arteriale abcese ale absurdului abisuri cu
absconse ablaţii aberante acest August albul

balul.. dansam cu tine peste umbre gelos perfide pasul tău, mărunt, plutind sub voalul de damasc cu filigran forţat, figura ta fină încercam arabescuri şi tehnici de codru mare, nimic nu te devia de pe orbita ta explicită ne depărtăm centripet, haoticul despuiat de conţinut
scuipam palavre…

*

Citiţi traducerea în franceză = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/04/04/trois-poesies-de-adrian-grauenfels

Versuri în limba spargă – Nina Cassian

 

Poezie (credit Gabi Schuster)

În câmpul ce iţea de buturează,
A cţipitat un ptruţ, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbăreala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşlează,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: în lanţuri apa să se tragă!

Imprecaţie (credit Gabi Schuster)

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.
Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o crepitură pangă
şi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntràuri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

Sonet (credit Cristian Mocanu)

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând gulniul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai turmărie-mi pare stena
cu care golful feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
Şi linful zurnuie, răuns, prăuns…
*
Citiţi traducerea în francezặ = https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/10/vers-en-langue-spargue-nina-cassian

Poezii de dragoste – George MIHALCEA

 

Dragostea ca un rest

ce e dragostea moșule
îl întreabă copilul străzii
pe cerșetorul bătrân
din fața bisericii

eheu fiule dragostea e restul
pe care când eram tânăr
îl lăsam pe tejgheaua
vânzătorului de absint

dar de ce pui întrebări idioate
mai bine privește în sus
și vânează norii
ei știu cel mai bine

*
Le Malentendu

ea a spus pasăre el a spus zbor
el a spus pană ea a spus aripă
și din neînțelegerea lor
s-a născut un menestrel surdomut

ea a spus sunt vie el a spus sunt mort
el a spus mesteacăn ea a spus copac
și sub privirile lor se prăbușea un pod
care ștergea visul de ecoul său vag

ea a spus noapte el a spus timp
el a spus toamnă ea a spus Noiembrie
și din ochii lor curgea atât de mult sânge
încât nici Regele Goeland nu l-a putut opri

ea a spus tăcere el a spus cuvânt
el a spus alizeu ea a spus sirocco
și în timp ce pluteau pe un râu subteran
între ei cădeau rar asfințiri de sărut

el a plecat într-o noapte
ea a venit într-o zi
dar nu-i mai văzu nici o mare
nici piatra nu-i mai auzi
*

Citiţi traducerea în francezặ=https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2016/02/07/poemes-damour-george-mihalcea

Poemul esenţelor – Leonid Dimov

 

Treceau orele, treceau norii, treceau mamelucii,
Iar eu am visat azi-noapte că mi-am pierdut papucii…
Deşi ştiam încă din leneşă tinereţe
Că naraţiunea, ironia, imaginile glumeţe
N-au ce căuta în cadenţe:
Că poezia ţine de esenţe.
Eu însă, elev fiind, ca toţi năucii,
Îmi pierdusem – pe coridoare ori în săli – papucii
Şi-i căutam, deşi era ora de fizică,
Deşi acuzat eram că nu mă dedau la metafizică,
De către ceilalţi versificatori din urbe,
Ci că tot umblam prin scaieţi, grohotişuri şi turbe.
Îmi căutam, deci, papucii cu pompoane albaştrii
Pe sub bănci, pe sub catedre, pe sub şepcării
(Adică şirurile de şepci atârnate de cuiere,
Dacă-mi îngăduiţi această putere
De a da cuvântului o semnificaţie
Alta decât cea oferită spre consumaţie),
Ştiind prea bine că la o anumită etate
Se poate căuta un nasture căzând în eternitate,
Să poţi aşa-ntr-o doară să chemi pe Cineva,
Prin candeluri o rază silind a furnica
Şi că poţi sări raiului ulucii
Căutându-ţi papucii,
Noaptea prin săli de marmură multicoloră,
Cuprins de spaimă că n-ajungi la oră,
Că poţi culege zilnic în geantă
Câte-un bulgăre ori piatră boantă,
Precum a făcut acel factor poştal –
(Cu numele piesei de şah numită cal)
Ducând locuitorilor telegrama ori chitanţa –
Un palat de-a pus jos toată Franţa.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-D0

Cam atât – Gheorghe Pituţ

 

Ce straniu galopează
pe dealurile din
Ardeal furtuna,
părinţii fug
spre casele care o iau din loc,
se crapă coaja norilor
şi apele greoaie vin cu capăt
ca şerpii altor ere –
brazii împinşi de bolovani,
scroafe cu dinţii-ntorşi
înoată cu purceii spânzuraţi de ţâţe,
cerbii loviţi
de răsuflarea lupilor
îşi rup de trunchiuri coarnele,
se încâlceşte lumea
aşa ca la-nceput;
aud cum putrezeşte dealul
la care am gândit o clipă.
Şi nu mai sunt decât un strigăt
rupt dintr-o gură-n alt mileniu,
când mă inundă fără urmă
puhoaiele materiei.
*
Citiţi traducerea în francezặ= http://wp.me/p1pjp4-CW

Despre viaţặ cu Octavian Soviany

 

cerşetorul de la universitate

După ce-şi termină
ziua de muncă
vine să bea.
Câteodată adoarme
cu capul pe masă
şi-i cade
tot mărunţişul din buzunar.
Patroana îi dă
atunci
câţiva ghionţi între
coaste. El
se scoală,
drept ca un brad
şi iese din cârciumă
legănându-se
ca şi cum
ar coborî de pe puntea unui
vapor, ca un bătrân
ofiţer de marină
care-a trecut
de zeci de ori
ecuatorul.
Nu-şi ridică niciodată
mărunţişul de jos.
Priveşte cu scârbă la burţile noastre de
oameni sătui.
Şi se cacă pe
banii noştri jegoşi şi pe
planurile noastre de fericire.
Şopteşte:
“Doamne, oraşul acesta
are 1000 de farmacii,
3000 de bănci,
10000 de biserici
şi nicio piatră
pe care Fiul Omului
şi-ar putea pune capul
într-o seară ploioasă ca asta!”

*
Iată-mă:
stau într-o
cameră
plină de molii
iar ceea ce caut
e mereu în
cealaltă cameră.
Singurătatea aici e
ca o latrină de țară
în care nici măcar
n-ai cu ce
te șterge la fund.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CS

Grecia dupặ Ion Pillat

EPIDAUR
Teatrul antic

Pe cer se perindă lin nourii şi
Azurul adânc, spălat de lumină.
Pe trepte se-aşează tăcute, pe rând,
Când umbra, când raza senină.

Pădurea în juru-mi şi-adună şi ea
Un fraged obraz de ramură verde.
Şi trunchiul, şi muşchiul, şi frunza privesc,
Doar veacul privirea îţi pierde.

Eschile, Sofocle, aici nu s-au stins
Şi glasul le tremură-n aer –
Şi mierlele fluieră coruri de mult
Şi vântul, străvechiul lor vaier.

Teatrul pustiu e umplut azi de zei
Cu trup străveziu de vecie.
În piatră, în plantă şi-n pieptu-mi la fel
Fierbintele suflu adie.
HELLAS

Măslini străvechi, munţi numai stânci, şi colo
Culcată: marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Şi pini în vânt sunt lira lui Apollo.

Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crângului sfinţit.
Bucolica talangă-n asfinţit
Şi mieii păşunând prin asfodele.

Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Şi vântul viu în marmură încins?

Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.
*
Citiţi traducerea în francezặ = http://wp.me/p1pjp4-CO