Buffalo Bill – Radu Stanca (1920-1962)

Diseară poştalionul va trece prin strâmtoare
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut,
întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare
Şi flinte ghintuite. întocmai ca-n trecut.

Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge,
Nu de mătăsuri fine, podoabe sau găteli,
Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge
Şi nici prin buzunare cusute-n căptuşeli.

Azi nu ca să ne-nfigem în saci cu aur braţul
Ne vom lupta cu ceata de călători calici
Şi nici ca să mai râdem puţin, zvârlind cu laţul,
Ne vom ascunde ochii sub măşti, iubiţi amici.

Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă
Ce tremură şi-şi vâră colierul între sâni,
Nu ca să scoatem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini.

Azi nu vrem punga groasă a jidovului roşu
Ce clănţăne alături din dinţi, înfricoşat,
Nici corfele cu păsări de curte, nici cocoşul
Ce dă din aripi lângă docarul răsturnat.

Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă seară
Aduce poştalionul şi mai de preţ decât
O călătoare sveltă, subţire şi sprinţară
Sau saci cu bani de aur, umpluţi până la gât.

Diseară poştalionul aduce-un domn de seamă,
Un călător de vază şi-un hoţoman de soi,
Aduce timpul – domnul pe care nici o vamă
Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi.

Boierul cu palate şi herghelii în care
Trag cai de rasă anii albaştri după ei,
Un negustor de vinuri, când dulci şi când amare
Şi-un hrăpăreţ pe care nu-l pot momi femei.

Bogat din cale-afară şi gras de nu-şi încape,
Prin haină i se vede umflată punga grea,
în degetele-i scurte inelele fac ape
Şi pe reverul bluzei poartă fălos o stea.

Pe pântec îi străbate un lanţ de aur vesta
Şi-un ceas rotund în care din când în când, zelos,
Priveşte pe sub gene, ca nu cumva-n acesta
Să fi rămas o clipă – din veacuri – de prisos.

Când aţipeste-n jocul căruţei şi în saltul
Legănător pe care catârii suri îl fac,
El sforăie şi doarme ca orişicare altul,
El moţăie cuminte ca orice prostănac.

N-are nimica straniu şi nici la chip nu-i groaznic,
Atâta doar că n-are pereche de sgârcit,
Nu e vegheat de nimeni, păzit de nici un paznic,
Călătoreşte singur şi-i veşnic obosit.

Aşa că nu vă temeţi de el, va fi o luptă
Din cele mai uşoare, iar de-l vom prinde-n laţ
în pânza veşniciei de astă dată ruptă,
Noi, dintre toţi tâlharii, vom fi cei mai bogaţi.

Căci, dacă punem mâna pe el şi pe comoară,
Ne-am pricopsit, prieteni, cum nu ne-am aşteptat,
Şi, dacă punem mâna pe el, în astă seară
Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat.
*

Citiți traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/12/30/buffalo-bill-radu-stanca

 

 

Reclame

Pomelnicul Regilor – Romulus VULPESCU

ADALBERT cel fiert:
Sterp cert, celt pe sfert.

BLEGOSLAV cel sclav:
Graf grav, slab stab slav.

CLEOBUL cel nul:
Chiul scurt, bulb fudul.

DEIFOB cel snob:
Rob, scop orb, mort prob.

EVARIST cel trist:
Ghips mixt, chist, chics, tist.

FERIDUN cel brun:
Unchi bun, june imun.

GOLIAT cel lat:
Caft, mat, smead gealat.

HOLOFERN cel tern:
Demn stern, ferm etern.

ISRAFEL cel chel:
Zel, elf zvelt, vel-tel.

JIVOMIR cel zbir:
Gir stirb, silf vampir.

KENNICOTT cel scot:
Old ciot, lord bigot.

LISIMAC cel trac:
Vag crah, pact ceac-pac.

MAUSOL cel gol:
Corp – colb, rol frivol.

NEGROPONT cel tont:
Fonf domn blond, prompt ghiont.

OLDERIC cel mic:
Tic tip – strict sfichi sic.

PERIBEU cel greu:
Leu bleu, zmeu rău, zeu.

QUERIGUT cel mut:
Mult rut, iuft rupt, slut.

REGINALD cel cald:
Skald balt, smalt, fard, fald.

SIGISMUND cel scund:
Pumn ciung, junghi imund.

SAHGIHAN cel van:
Plan calm cam viclean.

TEOFRAST cel cast:
Fast, flasc, fals dinast.

TATALIN cel fin:
Nimb, imn, lin, im, slin.

UNTERBECK cel sec:
Jeg, berc bleg, zevzec.

VICLENID cel vid:
Mit, lied, mirt, rid, ghid.

WALDEMAR cel rar:
Cal, var, vals, val, car.

XISUTHROS cel gros:
Mops prost, osc stors jos.

YLDEGUS cel sus:
Pus brusc, just uns dus.

ZUMBALAI cel crai:
Staif high life, fain grai.

*
Cititi traducerea în franceza =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/09/26/le-diptyque-des-rois-romulus-vulpescu

CA ȘI CÎND AR INTERESA PE CINEVA – Adrian Suciu

Mereu îmi spun că sînt destul de sănătos pentru
unul care, lipsit de conștiința morții, la cinci ani,
și-a găsit mama moartă în casă, prăbușită sub masa
ale cărei forme le pot reconstitui din memorie oricînd.
Am rugat-o să-mi cînte ”Groapa cu furnici” dar
nu mi-a cîntat și de atunci cred că omul mort e acela care
nu-ți mai ascultă rugămințile – sigur,
asta se referă la destui oameni vii dar
nu-ți negi revelațiile de la cinci ani pentru atîta lucru…
De la înmormîntare, nu-mi aduc aminte nimic
deși am dovada că am fost acolo,
sub forma unei fotografii în care tata mă ține în brațe
iar eu privesc spre fața încadrată de crini a mamei
cu fața mea de copil nevinovat pe care
sper că am mai avut-o de cîteva ori în viață. Spun ”sper”
pentru că detest să mă privesc în oglindă în clipele în care
cred că am fața de copil nevinovat. Era o masă stacojie,
cu picioare arcuite, cu decorațiuni
de inspirație vegetală pe margini. Scriu ca și cînd
ar interesa pe cineva nenorocita mea de masă de la cinci ani.
De fapt,
tot timpul scriu ca și cînd ar interesa pe cineva. Dacă
ar fi citit mama vreo poezie de-a mea,
pe ea cred că ar fi interesat-o. ”Poetul meu”, mi-a fi spus ea,
lipsită de conștiința poeziei, mie,
lipsit de conștiința morții.
*
Citiți traducerea în franceză =
https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/09/04/comme-si-on-pourrait-interesser-quelqun-adrian-suciu

Reclamă – Alexandru Muşină

N-am nici un chef să dorm. Deşi sunt obosit.
Mă voi trezi peste un secol, un mileniu… Toate
Garniturile vor fi fost, desigur, schimbate.
La fel vopseaua. Dar Mecanismul stupid
Va merge înainte, acelaşi, în eternitate:
Iubire, milă, ură, crimă, suicid…
„Dar înainte să mă nasc, eu am plătit
Pentru o altă destinaţie!” Am greşit-o? Poate.
Sau totul n-a fost decât Reclamă, pentru cei
Care se plictisesc în Puritate şi Lumină:
„Lume unde se-amestecă Lucruri şi Idei,
În care toţi poartă o armură ciudată,
Din carne, oase, sânge, piele, gelatină.
Aventuri! Exotism! Ofertă limitată. ”

***
Citiţi traducerea în francezặ =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/11/publicite-alexandru-musina-2

Excitatorul – Adrian Suciu

Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
l-a inventat pe Dumnezeu. Să compostăm muzicanţii!,
a strigat Acela, ca o trompetă a extazului, ca alămurile întîmplării.

Trenurile trec pe unde n-ar trebui; fierările se hurducă!
Mecanicii agită chipie, suflă în fluiere!
Ei sînt dirijorii drumurilor de fier,
avînd gentuţe în care poartă slană nespînzurată şi ceapă de apă.
Iar Excitatorul construieşte o haltă roz,
cu un bufet mititel, în mijlocul depărtării.

O să angajeze o flautistă cu unghii subţiri să spele pisoarele.
O să facă un profit fabulos.

O să numească halta Balabala.

Excitatorul. Născut la muzeu. Bînd singur într-un dulap,
i-a inventat pe Dumnezeu, halta Balabala şi simfonia
trenurilor rătăcite!

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/03/lexcitateur-adrian-suciu

Aveai părul lung până la cer – Emil Brumaru

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind
Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ…

*
Citiţi traducerea în franceză =

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/07/03/tavais-les-cheveux-longs-jusquau-nadir-emil-brumaru

Opreşte-mă la tine – Gheorghe Azap

Opreşte-mă la tine, când o să-mi vină criza
De a pleca departe făr’ aparat de bord –
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,
Cu lacrimile tale adu-mă de acord.

Aprinde-încălţămintea, ce drumului o cere
Cu gânduri înnodate şi pumnul pe toiag
Şi din tulpina albă a boiului de miere
Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.

Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine
Regenerez sorbindu-ţi mirozna din pafta –
Şopteşte-mi indulgenţe hristo-elefantine
Şi leagă-mă de scaun cu anemia ta.

Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă
Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog
Mai fierbe nişte lapte, mai fă-mi o mămăligă,
Opreşte-mă la tine – opreşte-mă, te rog.
*
Citiţi traducerea în franceză  :

https://lyriqueroumaine.wordpress.com/2017/05/22/garde-moi-pres-de-toi-gheorghe-azap